ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 93 din 18 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 80.000 euro, echivalent în RON la data plății efective, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 93 din 18 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019.

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes.

A fost obligat reclamantul la plata către Primăria Comunei Dumitrești, jud. Vrancea, a sumei de 50.823 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță.

Cu cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru în termen de 3 zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel București, secția a VI-a.

Cu cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.

În susținerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că, prin decizia recurată, instanța de apel a respins cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 ca lipsită de interes și i-a pus în vedere obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50.823 RON aferentă judecății în primă instanță, cu posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau cerere de ajutor public judiciar.

În opinia recurentului-reclamant, decizia Curții de Apel București este vădit nelegală și încearcă acoperirea neconstituționalității art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, prin conferirea căii de atac a reexaminării cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru și a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar. Or, aceste căi nu sunt prevăzute de lege pentru decizia prin care reclamantul, în calea de atac a apelului, este obligat la plata taxei de timbru aferentă judecății în primă instanță, această decizie fiind definitivă și executorie. Mai mult decât atât, prin decizia definitivă, instanța s-a dezînvestit și nu mai poate analiza ajutorul public prin încheiere, iar altă instanță nu poate modifica decizia prin încheiere de admitere a reexaminării taxei de timbru.

Recurentul-reclamant susține că aceste urmări contradictorii sunt consecințele directe ale neconstituționalității art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, motiv pentru care, decizia de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea acestui articol ca fiind lipsită de interes, este nelegală. Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, instanța învestită cu calea de atac are doar posibilitatea obligării reclamanților, prin dispozitivul hotărârii, la plata taxelor judiciare de timbru, încălcând însuși principiul fundamental al disponibilității ori al dreptului de dispoziție al părților, principii care guvernează dreptul civil și care lasă la aprecierea/dispoziția/latitudinea părții dacă alege să timbreze sau nu pretențiile deduse judecății, principii care fac parte din dreptul fundamental al cetățeanului și al omului de liber acces la justiție, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituția României.

Susține recurentul-reclamant că, în speță, interesul său este reprezentat tocmai de imposibilitatea ca, în virtutea principiului disponibilității și al liberului acces la justiție să aleagă să nu timbreze, cu consecință anulării acțiunii, or, așa cum este reglement în prezent art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, partea nu mai are posibilitatea de a alege între a timbra și a nu timbra acțiunea introductivă, instanța având doar posibilitatea obligării părții la plata taxei de timbru prin dispozitiv, hotărârea fiind definitivă și executorie. În consecință, în condițiile în care intimatul-reclamant, în calea de atac a apelului, nu mai poate opta pentru anularea acțiunii introductive, dreptul de liber acces la justiție se transformă într-o obligație, acestuia fiindu-i nesocotită libertatea de a opta și de a dispune de drepturile sale procesuale, de a alege între a introduce și continua un proces în justiție ori de a-i pune capăt prin opțiunea sa de a nu timbra o cerere adresată justiției.

Potrivit recurentului-reclamant, nelegalitatea deciziei este cu atât mai evidentă cu cât, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, a arătat că dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 sunt în totalitate neconstituționale pentru motivul că acestea creează discriminări care nu pot fi remediate de către instanțele de judecată și pun pe picior de inegalitate părțile, discriminându-le în mod iremediabil.

Mai mult decât atât, recurentul-reclamant arată că liberul acces la justiție nu se poate transforma într-o obligație.

Mai susține recurentul-reclamant că desesizarea instanței ca urmare a anulării cererii ca netimbrată este diferită și produce alte consecințe față de renunțarea la judecată.

Potrivit recurentului-reclamant, încălcarea dreptului fundamental la apărare (art. 24 din Constituție) este evidentă în cazul art. 38 din O.U.G nr. 80/2013. Acesta nu permite instanțelor decât să oblige partea la plata taxei judiciare de timbru neplătite în primă instanță în cuantumul prevăzut de lege, fără ca aceasta să poată contesta cuantumul ori modalitatea de stabilire a taxei de timbru de către instanța de apel, atunci când hotărârea nu este supusă recursului, cum este în cazul de față, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum susține recurentul-reclamant, art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 încalcă dreptul cetățeanului, conferit de art. 21 alin. (3) din Constituție - respectiv liberul acces la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, întrucât cetățeanul trebuie să beneficieze de aceleași drepturi și garanții procesuale în apel la fel cum le-ar fi avut în prima instanță dacă ar fi fost obligat la plata taxei judiciare de timbru.

Un alt motiv de discriminare este, potrivit recurentului-reclamant, acela că instanța de apel, în condițiile în care constată că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în fața primei instanțe de judecată nu poate aplica sancțiunea prevăzută de art. 200 C. proc. civ. și nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul anulării acțiunii ca netimbrată.

Potrivit recurentului-reclamant, în forma în care este redactat articolul 38 din O.U.G. nr. 80/2013, acesta reprezintă o sancțiune aplicabilă justițiabilului pentru o culpă care nu îi aparține, or, lipsa de vinovăție trebuie să excludă orice sancțiune procesuală. Recurentul-reclamant apreciază că, în toate cazurile în care instanța de apel aplică art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, sancționează reclamantul și îl pune într-o situație de discriminare, fiind încălcate dispozițiile art. 16 din Constituția României.

Recurentul-reclamant concluzionează în sensul că art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 este în totalitate neconstituțional, încălcând prevederile art. 16, ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituția României și ale art. 24 din Constituție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B. S.A. și intimatului intervenient C. la 10.08.2022.

La 08.09.2022, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs, întrucât nu este timbrată. În cazul în care se va constata de către instanță că cererea este scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că cererea de chemare în judecată a fost formulată ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 310/2018. În subsidiar, a invocat excepția nulității recursului, întrucât aspectele invocate de recurent vizează netemeinicia deciziei recurate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 26.09.2022, iar acesta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este rămas fără interes, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes, soluție care, în opinia recurentului-reclamant, este nelegală, întrucât încearcă acoperirea neconstituționalității art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, prin conferirea posibității formulării cererii de reexaminare cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru și a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar, deși aceste căi nu sunt prevăzute de lege. Un alt argument vizează faptul că instanța s-a dezînvestit și nu mai poate analiza ajutorul public prin încheiere, iar altă instanță nu poate modifica decizia prin încheiere de admitere a reexaminării taxei de timbru.

Mai susține recurentul-reclamant că este lipsit de posibilitatea de a alege să nu timbreze cererea de chemare în judecată, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Înalta Curte arată că Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată prevede la art. 29 condițiile pe care o excepție de neconstituționalitate trebuie să le întrunească, pentru ca instanța de contencios constituțional să poată fi sesizată: excepția să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești ori arbitrale la cererea uneia din părți, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, instanța respinge motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, însă, prin decizia recurată, instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes; a obligat reclamantul la plata către Primăria Comunei Dumitrești, jud. Vrancea, a sumei de 50.823 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecății în primă instanță, reclamantul având posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru în termen de 3 zile de la comunicare, precum și cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la comunicare.

Înalta Curte reține că, la data de 6 aprilie 2022, reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar, reducerea și/sau eșalonarea plății taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A. și s-a dispus scutirea apelantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50.823 RON.

Înalta Curte subliniază că partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege, iar interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, ultima condiție nemaifiind îndeplinită în speță, în condițiile în care, astfel cum Înalta Curte a reținut mai sus, reclamantul a beneficiat de toate drepturile procesuale privind contestarea taxei judiciare de timbru, precum și de posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar, iar acesta a uzat de aceste drepturi, cererea sa fiind admisă prin încheierea din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2023.