ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 03.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Neamț (DSVSA Neamț) și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), solicitând instanței să dispună obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Neamț fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019, precum și obligarea DSVSA Neamț la plata sumei de 50.500 RON aferentă perioadei 16.03.2020-31.08.2020 și în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 236/2019, cu dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar de la data scadenței acestora până la data plății efective, sume actualizate cu rata inflației calculate pentru aceeași perioadă, cu obligarea pârâtelor să plătească în solidar reclamantei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1840/27.05.2021, Judecătoria Piatra Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Prin sentința civilă nr. 97/C din 18.02.2022, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANSVSA, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta DSVSA Neamț, a obligat pârâta DSVSA NEAMȚ la plata către reclamantă a sumei de 55000 RON aferentă perioadei 16.03.2020-31.08.2020, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației calculată pentru aceeași perioadă (de la data scadenței la data plății efective), a obligat pârâta DSVSA Neamț să plătească reclamantei dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora până la data plății efective, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației calculată pentru aceeași perioadă (de la data scadenței acestora și până la data plății efective), a obligat pârâta DSVSA Neamț să plătească reclamantei suma de 3205 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ.

Prin decizia nr. 158/2022 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul; a obligat apelanta să plătească intimatului A. suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacată și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite în temeiul art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, modificat prin art. IV din Legea nr. 236/2019, aferente contractului de concesiune nr. x/01.09.1999.

Înalta Curte reține că în ceea ce privește pretențiile intimatului-reclamant ce decurg din executarea unor contracte de concesiune încheiate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, legiuitorul a reglementat norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Totodată, Înalta Curte reține că admisibilitatea căilor de atac se stabilește în baza normelor procesuale în vigoare la data introducerii acțiunii. Astfel, potrivit art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Sub acest aspect, instanța supremă constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 3 decembrie 2020, în cauză fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul" iar conform art. 55 alin. (3)

1

din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Potrivit textelor legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractele de concesiune, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de către recurentă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Totodată, instanța supremă reține că potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., conform cu care "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ împotriva deciziei civile nr. 158 din 9 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ împotriva deciziei civile nr. 158 din 9 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR NEAMȚ la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.