ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 322/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la 09.06.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea acestuia la emiterea unei decizii în temeiul art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, cu privire la pretențiile pe care le-a formulat, precum și stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei, de 10 zile la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități fixate pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 1.000 RON și a unei amenzi aplicate conducătorului pârâtului, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 241/15.09.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că modificarea prin O.U.G. nr. 102/2021 a art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 relevă intenția legiuitorului de a asigura soluționarea unitară a litigiilor de natura celui dedus judecății, astfel că instanțele civile de la sediul Fondului sunt competente și în soluționarea acțiunilor având ca obiect obligarea sa la emiterea deciziilor.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 3035/08.12.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în soluționarea acțiunii deduse judecății, competența reglementată de art. 13 din Legea 213/2015 nu poate fi incidentă decât în urma unei interpretări extensive a legii, ceea ce ar nesocoti natura raporturilor juridice derivând din refuzul autorității publice de a răspunde petentului.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În litigiul pendinte, reclamantul, creditor de asigurări în sensul Legii nr. 213/2015, s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraților, solicitând plata sumelor de 1.586,7 RON, cu titlu de daune materiale și de 498.413,3 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul art. 12 din lege; confruntat cu lipsa unui răspuns, solicită instanței obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de plată.

Statuările divergente asupra competenței ale instanțelor aflate în conflict derivă din calificarea diferită dată acțiunii.

Cererea de față nu prezintă elemente care să atragă competența instanței de contencios administrativ, jurisdicție care nu este una intuitu personae, fiind determinată numai de o prevedere expresă a legii sau de întrunirea caracteristicilor evocate de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În consecință, stabilirea instanței competente material pentru acțiunea de față presupune ca antecedent logic calificarea raportului juridic din care derivă creanța creditorului de asigurări.

Articolul 12 și următoarele din Legea nr. 213/2015 denotă că interpunerea Fondului în raportul juridic de garantare existent între creditorul de asigurări și asigurător intervine în situația insolvabilității sau falimentului asigurătorului și urmărește satisfacerea creanței de asigurări din disponibilitățile Fondului; între creditorii de asigurări și Fond nu se naște, însă, un raport juridic distinct de cel originar. Concluzia este susținută și de jurisprudența Curții Constituționale a României, fiind relevantă în acest sens decizia nr. 270/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770/09.08.2021 și de jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020).

Așadar, natura dreptului pe care îl dobândește creditorul de asigurări este a unui drept subiectiv civil patrimonial, iar decizia Fondului privește aplicarea dispozițiilor legale în materie de asigurări și interpretarea contractului de asigurare încheiat de părți.

De altfel, la adoptarea O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a precizat în nota de fundamentare, întocmită în temeiul art. 30 din Legea nr. 24/2000, că se are în vedere "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plății sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanță de urgență prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanțele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel București), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ.. (…)". De asemenea, s-a arătat că, drept consecință a "modificării căii de atac din contencios în civil, proiectul de Ordonanță de urgență conține totodată propunerea de reglementare a faptului că acțiunile, cererile, obiecțiunile, contestațiile introduse la instanțele judecătorești în temeiul Legii nr. 213/2015 se taxează cu 200 RON".

În consecință, Înalta Curte impune concluzia că instanța competentă pentru judecarea acțiunilor îndreptate împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților este deopotrivă competentă în soluționarea cererilor care derivă din temporizarea procedurii reglementate de art. 12 și art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Având în vedere considerentele expuse mai sus și luând act că valoarea obiectului cererii este superioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 februarie 2023.