ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin încheierea din 08.12.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.553 C. civ., formulată de pârâta S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., solicitând casarea ei și, pe fond, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1.553 C. civ.

Autoarea recursului a arătat că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 16 alin. (1) și 21 alin. (2) din Constituție.

La 10.02.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Promovând recurs împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, autorul ei este chemat să prezinte critici concrete împotriva încheierii, ele fiind singurele admisibile și având vocația de a fi examinate de instanța de recurs, în condițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor se poate face, în cazul acestei căi speciale de atac și prin concluzii scrise sau susțineri orale, astfel cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens, prin decizia nr. 586/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 145 din 24.02.2020, Curtea a statuat că instanța de judecată în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, iar respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. S-a concluzionat că, din moment ce motivele pentru respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiții procedurale, autorul excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, va trebui să demonstreze că excepția de neconstituționalitate, respinsă ca inadmisibilă, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Transpunând aceste considerente în analiza prezentului recurs, Înalta Curte constată că instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru neîndeplinirea condiției legăturii dintre textul de lege defăimat ca neconstituțional - art. 1.553 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. - și soluționarea cauzei de față; a stabilit că raportului de drept substanțial îi este aplicabil C. civ. de la 1864, pe care s-a întemeiat atât soluția dată cererii principale, cât și celei reconvenționale, întrucât contractul dintre părțile litigante a fost încheiat în anul 2010.

Central în raționamentul instanței de apel, acest considerent - prin care se constată neîndeplinirea uneia dintre condițiile consacrate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 -, nu este criticat prin calea de atac promovată, ceea ce conduce la concluzia nerespectării exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, deși prin recurs se invocă formal ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivarea acestuia nu privește considerentele instanței de apel, ci reproduce cererea de sesizare a Curții Constituționale, construcție ce nu poate fi validată drept o motivare legală a căii de atac.

Pentru aceste motive, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 din același act normativ, va anula recursul.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, constată că, în raport de art. 452 C. proc. civ., acestea nu au fost dovedite, împrejurare în raport cu care, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va respinge cererea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 08.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2023.