ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 26.09.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate stingerea ipotecii legale imobiliare, instituite prin încheierea nr. 23158/07.02.2017, să dispună radierea din cartea funciară a ipotecii legale și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 219.000 euro, cu titlu de penalități, de 250.000 euro, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de viciile lucrării executate de pârâtă și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 76/16.01.2018, Judecătoria Alexandria a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Astfel învestit, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 166/07.08.2020, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 201.773,41 euro, la care se adaugă T.V.A., reprezentând daune-interese și de 219.000 euro, cu titlu de penalități și a respins celelalte capete de cerere, ca nefondate; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 29.819,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 585/A/31.03.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și, reținând cauza spre judecare, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs S.C. A. S.A., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Subsecvent expunerii circumstanțelor factuale din care rezultă disputa litigioasă, autoarea recursului a expus criticile de nelegalitate fundamentate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în susținerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că motivarea contradictorie afectează raționamentul judiciar al instanței de apel, evocând soluțiile date, prin aplicarea art. 1.516 C. civ., cererii de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere și celei de acordare a daunelor-interese compensatorii.

Dezvoltând critica, recurenta a arătat că, în privința primei cereri, instanța de apel a respins excepția inadmisibilității, statuând că acordarea daunelor-interese moratorii nu este condiționată de solicitarea concomitentă a rezilierii contractului. În privința cererii de acordare a daunelor-interese compensatorii, însă, instanța de apel a considerat că cererea nu poate fi admisă decât condiționat de admiterea unei cereri de reziliere a contractului.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluția instanței de apel de respingere a cererilor de obligare a intimatei la plata daunelor-interese moratorii și compensatorii.

În privința daunelor-interese moratorii, un prim argument al recurentei a vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1.266 C. civ. Autoarea recursului a arătat că, statuând în privința inaplicabilității clauzei penale pentru depășirea termenului de 31.08.2015, instanța de apel a încălcat art. 1268 alin. (3) C. civ., impunând concluzia că părțile au inclus clauza penală în contract fără intenția ca aceasta să producă efecte juridice. În viziunea recurentei, prin ordinul de începere a lucrărilor nr. 505/30.10.2015, părțile au stabilit noul termen de execuție, 13.11.2015, în raport cu care clauza penală trebuia aplicată.

Al doilea argument a privit greșita interpretare a art. 1540 alin. (2) C. civ., care a condus instanța de apel la concluzia că executarea obligației ar fi devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului, recurenta reiterând că termenul de 13.11.2015 trebuia avut în vedere pentru finalizarea lucrărilor și nu cel inițial, de 31.08.2015.

În concluzie, autoarea recursului a apreciat că a fost respinsă în mod greșit cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 219.000 euro.

Pe de altă parte, recurenta a invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 1.549 și 1.516 C. civ. susținând că, potrivit acestor texte, creditorul poate solicita rezilierea contractului și, respectiv, poate opta pentru cele trei remedii indicate de art. 1.516 C. civ., fără a pierde dreptul de a pretinde obligarea debitorului la daune-interese. În acest cadru, a apreciat că nerespectarea de către intimată a termenului de 13.11.2015, dată limită de finalizare a lucrărilor, îi dă dreptul de a obține executarea silită prin echivalent.

Pe de altă parte, recurenta a criticat decizia recurată și prin raportare la art. 1.527 C. civ., arătând că a cere executarea silită în natură este un drept și nu o obligație și, deci, că cererea de acordare a daunelor-interese compensatorii nu trebuie atașată unei cereri de reziliere.

Circumscris aceleiași critici, a arătat că intimata era de drept în întârziere, potrivit art. 1.523 alin. (2) lit. c) C. civ. și că erau îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale: fapta ilicită, constând în nerespectarea obligațiilor contractuale, prejudiciul, în sumă de 201.773,41 euro, pentru lucrări efectuate de recurentă pe cheltuiala sa, iar raportul de cauzalitate era confirmat de expertiza întocmită în cauză.

La 12.01.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La 22.11.2022, intimata a depus note de ședință prin care a învederat că împotriva sa a fost deschisă procedura falimentului, iar C.. a fost desemnat lichidator judiciar provizoriu; a solicitat Înaltei Curți să ia act de incidența art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Examinând cererea intimatei, prin care se solicită aplicarea art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte reține următoarele:

În cauza de față, debitorul aflat în procedură de faliment are calitatea de pârât, iar la rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cererea formulată împotriva acestuia de reclamantă, actuala recurentă, a fost integral respinsă.

În recurs, a fost criticată dispoziția de respingere a capetelor de cerere prin care reclamanta a urmărit repararea prejudiciului pretins a-i fi fost cauzat prin nerespectarea obligațiilor asumate în temeiul contractului de execuție lucrări construcții-montaj nr. 243.15/07.05.2015, atât timp cât societatea reclamantă nu a apelat măsura de respingere a capetelor de cerere vizând stingerea și radierea ipotecii imobiliare.

Prin sentința civilă nr. 5099/24.11.2020, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. B. S.R.L.

Respectiva sentință a rămas definitivă, prin decizia nr. 915/25.05.2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor legale citate mai sus, rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, încetarea acțiunii judiciare intervine ope legis, iar instanța învestită cu soluționarea unui astfel de litigiu va constata incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și, pe cale de consecință, va dispune încetarea judecării procesului, în etapa procesuală în care se află. Dreptul de creanță născut anterior deschiderii procedurii va putea fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.

În cauză, calea de atac nu este promovată de debitoare și nu reprezintă o acțiune civilă din procesul penal îndreptată împotriva acesteia; de asemenea, nu este incidentă nici altă excepție reglementată de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În consecință, cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului formulat de recurenta-reclamantă, iar acțiunea are ca obiect obligarea intimatei-pârâte, aflate în faliment, la plata unor sume de bani, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, va înceta judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 585/A/31.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2023.