ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2713/2022

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin încheierea din 12.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 în raport cu art. 1, art. 13 și art. 124 din Constituția României.

La 25.07.2022, Covalciuc Gheorghe Radu a declarat recurs împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2022.

La 13.10.2022, Covalciuc Gheorghe Radu a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curții de Apel Iași.

Prin decizia nr. 2110/19.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv recursul împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Covalciuc Gheorghe Radu a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța supremă la 19.10.2022 în dosarul nr. x/2022, arătând, în esență, că instanța ar fi trebuit să pronunțe o încheiere motivată și că nu este de acord cu soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate la 13.10.2022. Recurentul apreciază că Minuta Curții de Apel Iași nu a fost adoptată cu respectarea regulamentului de ordine interioară al instanțelor și că prevederile legale care stabilesc obligația de plată a unor taxe de timbru abuzive nu sunt constituționale.

Intimata S.C. CONTITECH ROMÂNIA S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca lipsită de interes.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei obiectului recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din cererea de recurs depusă la 12.10.2022 și din memoriul depus la 08.12.2022 rezultă că autorul căii de atac înțelege formuleze recurs împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv recursul împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Aceeași parte arată că demersul său judiciar vizează, de fapt, modalitatea în care instanța supremă a apreciat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curții de Apel Iași.

Cu titlu prealabil, instanța supremă își reține competența și legala învestire în soluționarea căii de atac promovate împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, față de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Curtea Constituțională a României a statuat prin Decizia nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20.07.2017, că dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești.

În considerentele aceleiași decizii, instanța de control constituțional a reținut că în situația particulară a gradului de jurisdicție reprezentat chiar de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești, "structura de organizare a instanțelor judecătorești nu poate fi un motiv care să anihileze un drept stabilit chiar prin Legea nr. 47/1992, pentru că premisa este aceea a configurării organizării instanțelor judecătorești în funcție de drepturile procesuale ce incumbă subiectelor de drept, și nu invers".

Instanța supremă reține și dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, în vigoare din 23.07.2018, potrivit cărora "hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului", iar "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale."

Ca urmare, competența de soluționare a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 împotriva unei decizii pronunțate de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție revine unui alt complet al aceleiași secții a instanței supreme.

Referitor la cererea de recurs, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ. menționează obiectul ca unul din elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, element care trebuie să se regăsească și în cazul căilor de atac.

Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. civ., "calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, calea de atac poate viza și numai considerentele hotărârii "prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea". Rezultă astfel că obiectul căii de atac îl constituie hotărârea judecătorească, care poate fi reformată cu privire la soluția pronunțată sau prin înlocuirea considerentelor.

Din conținutul deciziei nr. 2110/19.10.2022 rezultă că soluția din dispozitiv se referă la respingerea ca tardiv a recursului formulat de Covalciuc Gheorghe Radu împotriva încheierii prin care curtea de apel a respins o altă cerere de sesizare a Curții Constituționale. În considerentele aceleiași hotărâri, instanța supremă a reținut că nu se impune analizarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curții de Apel Iași întrucât prevederile a căror neconstituționalitate a invocat-o partea nu se referă la obligația de a exercita calea extraordinară de atac a recursului în cadrul termenului prevăzut de lege.

Așa fiind, Înalta Curte nu a pronunțat, în dosarul nr. x/2022, o soluție în ceea ce privește această cerere de sesizare, împotriva căreia recurentul să poată exercita calea extraordinară de atac. Instanța supremă, în aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că ordinea de soluționare a excepțiilor impune examinarea prioritară a excepției tardivității recursului și că numai sub condiția respingerii acestei excepții se impune luarea în dezbatere a celorlalte cereri, inclusiv a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, care ar fi avut vocația să folosească examinării pe fond a motivelor de recurs.

De asemenea, nu se poate reține că recursul este îndreptat împotriva considerentelor deciziei nr. 2110/19.10.2022 întrucât paragraful relevant din hotărârea atacată nu cuprinde dezlegări greșite ale unor probleme de drept sau fără legătură cu cauza și nici constatări care să prejudicieze partea, în sensul art. 461 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 461 raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca lipsit de obiect recursul declarat de recurentul Covalciuc Gheorghe Radu împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de obiect recursul declarat de recurentul Covalciuc Gheorghe Radu împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2022.