ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub număr de dosar x/2018, reclamanta U.A.T. ORAȘUL PREDEAL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata către Altitudinea 1040 Predeal S.R.L., a sumei de 25.688 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat de exercitarea funcției de administrator, urmând ca prejudiciul efectiv să rezulte din raportul de expertiză contabilă ce se va efectua.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul s-a făcut vinovat de săvârșirea mai multor abateri de legalitate constatate prin raportul de control nr. x/10.02.2015 întocmit de Curtea de Conturi, potrivit căruia abaterile de legalitate se împart în două perioade: perioada nefiscalizată cuprinsă între 22.12.2012 - 9.01.2013, când societatea nu a eliberat bonuri fiscale, și perioada fiscalizată, cuprinsă între 9.01.2013 - 31.12.2013, când societatea a încasat venituri din două feluri de activități din parcări și din vânzări mărfuri promoționale și de artizanat, față de care lipsesc 94 de rapoarte zilnice.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției, arătând că prin raportul de control din 10.02.2014 s-a constatat un prejudiciu de 25.688 RON față de care nu s-au formulat obiecții, iar acțiunea a fost introdusă peste termenul de prescripție de 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 45/C din 24. februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul A. și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta U.A.T. ORAȘUL PREDEAL în calitate de asociat unic al S.C. Altitudinea 1040 Predeal S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U.A.T. ORAȘUL PREDEAL, prin Primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 982/Ap din 8 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelanta U.A.T. ORAȘUL PREDEAL.

Prin aceeași decizie, a fost respinsă cererea intimatului A. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta U.A.T. ORAȘUL PREDEAL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 982/Ap din 8 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Recurenta-reclamantă U.A.T. ORAȘUL PREDEAL invocă motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critică decizia atacată motivat de împrejurarea că instanța de apel a stabilit în mod eronat termenul de la care curge prescripția extinctivă a acțiunii în răspundere a administratorului societății cu răspundere limitată, deși a preluat în considerentele sale căile de atac exercitate asupra raportului de control nr. x/10.02.2015 și a deciziei 52/18.10.2015, întocmite de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Brașov.

Astfel, susține recurenta, numai după respingerea recursului de către Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 843/2016 (dosar x/2016), actele menționate au rămas definitive, ținând cont și de faptul că decizia a fost anulată în parte în fața comisiei de soluționare a contestațiilor.

Potrivit art. 2523 C. civ., prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, iar potrivit art. 2528 C. civ., prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

In aceste condiții, arată recurenta, termenul de prescripție general de 3 ani a început să curgă din anul 2016, acțiunea introductivă fiind înregistrată la data de 28.11.2018, în termenul prevăzut de lege.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea apelului și admiterea acțiunii în răspundere.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare și, în subsidiar, respingerea recursului.

Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere la raport

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 8 februarie 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Deși recurenta-reclamantă U.A.T. ORAȘUL PREDEAL a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că susținerile sale nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Susținând că au fost încălcate și greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale, se apreciază că recurenta urmărește în realitate ca instanța supremă să cenzureze stabilirea de către instanța de apel a situației de fapt, aspect care ține de temeinicia hotărârii și care nu cade sub controlul de legalitate în calea de atac a recursului, în cadrul căreia, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă stabilește conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

Se apreciază că instanța de recurs nu poate cenzura elementele în raport cu care instanța de apel a stabilit debutul termenului de prescripție, cele relevate de către recurentă reprezentând aspecte atașate situației de fapt.

Astfel, stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune vizează reevaluarea situației de fapt reținută de instanțele anterioare, în raport de dovezile administrate, asupra căreia nu se poate realiza controlul judiciar în recurs, față de actuala structură a acestei căi extraordinare de atac.

Expunerea unor opinii despre dezlegările date împrejurărilor analizate de instanța de apel, indicarea formală a unor texte legale (art. 2523 C. civ., art. 2528 C. civ.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu pot să atragă nicio analiză, fiind chestiuni ce contravin specificului căii de atac a recursului.

Așa fiind, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT ORAȘUL PREDEAL, PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 982/Ap din 8 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.