ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2640/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș la data de 12 iulie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" R.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 90.377,94 RON, reprezentând redevență neachitată, aferentă anului 2015.

Pârâta, pe calea acțiunii reconvenționale, a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 17.184,79 RON, reprezentând contravaloare lucrări administrare fond forestier și lemn de foc; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1811 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Făgăraș, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" R.A.; s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" R.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională A. și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 70.377,94 RON, reprezentând contravaloarea redevenței aferente anului 2015, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 87.562,69 RON, reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier și lemn de foc, au fost compensate între părți creanțele până la concurența sumei celei mai mici și reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 17.184,79 RON, reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier și lemn de foc. Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 1.690 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 246/A din 13 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1811 din 07 noiembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Făgăraș, care a fost schimbată în parte în sensul că: s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 70.377,94 RON; au fost respinse celelalte pretenții, ca neîntemeiate și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.655 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale avansate la fond. De asemenea, s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" R.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională A. și, în consecință: a fost obligată pârâta reconvențională la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 5.706,82 RON, reprezentând lemn de foc neachitat; au fost respinse celelalte pretenții, ca neîntemeiate; a fost obligată pârâta reconvențională la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 1.390,34 RON, cu titlu de titlu de cheltuieli de judecată parțiale avansate la fond și a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 3.928,13 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII", iar prin decizia civilă nr. 139/R din 06 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, s-a constat perimat recursul declarat de pârâtă.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 139/R din 06 aprilie 2022.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată, în raport de prevederile art. 420 C. proc. civ., că nu a fost legal citată pentru termenul din 06.04.2022, la care instanța s-a pronunțat pe excepția perimării.

Mai arată recurenta-pârâtă că de la data suspendării prezentului proces - 21.10.2020 și până la data de 06.04.2022, nu a stat în pasivitate, ci, în data de 24.11.2020 a atacat cu recurs încheierea din 21.10.2020 prin care s-a dispus suspendarea, recurs ce a primit nr. 3585/226/2016/a1, fiind soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție după 1 an și 2 luni.

Ca atare, în perioada de timp scursă între 21.10.2020 și 06.04.2022, dosarul nu a rămas în nelucrare din vina sa, fiindu-i alocate mai multe termene, în care cauza s-a amânat în vederea soluționării dosarului nr. x/2016

Recurenta-pârâtă apreciază că perioada necesară pentru finalizarea dosarului nr. x/2016 este un motiv justificat de suspendare a cursului perimării, așa cum prevede art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, recurenta-pârâtă consideră că termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. nu poate curge decât de la data pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, și anume din data de 30.03.2022 și urmează a se împlini în 30.09.2022, nefiind împlinit la termenul din 06.04.2022.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 421 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

La 11 mai 2022, apărătorul ales al recurentei-pârâte a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, susținând că a fost în imposibilitate de a formula cererea în termenul legal, din cauza decesului unui văr primar, deces care a survenit în străinătate și care a presupus mai multe formalități, precum și acordarea asistenței juridice familiei în materie succesorală.

Se mai susține că decizia recurată i-a fost comunicată la 15 aprilie 2022, la data la care apărătorul recurentei-pârâte a revenit în Brașov, iar recursul a fost declarat la 19 aprilie 2022, în termenul legal prevăzut de art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte va analiza cu prioritate cerința respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ și absolut, precedată însă, de analizarea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-pârâtă.

Conform art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Decizia recurată a fost pronunțată la 06 aprilie 2022, recursul fiind declarat la data de 19 aprilie 2022, cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul stabilit în mod expres de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, deși apărătorul recurentei-pârâte susține, fără a face dovezi, că a revenit în Brașov la 15 aprilie 2022, la această data fiindu-i comunicată și decizia recurată, recursul a fost declarat la 19 aprilie 2022, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 11 mai 2022, așadar cu încălcarea prevederilor art. 186 alin. (2) C. proc. civ., care statuează în sensul că, "În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Or, în raport de prevederile art. 186 alin. (2) teza I C. proc. civ., partea avea obligația să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul stabilit în mod expres de legiuitor, obligație care nu a fost respectată, recursul fiind declarat la 19 aprilie 2022, iar cererea de repunere în termen fiind formulată la 11 mai 2022.

În contextul prezentat, în conformitate cu dispozițiile enunțate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă.

Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluționare a excepțiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

În cauză, termenul de recurs se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care statuează că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Termenul de recurs, fiind un termen de procedură legal, imperativ și absolut, nerespectarea sa duce la sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost pronunțată la 06 aprilie 2022, recursul fiind declarat la data de 19 aprilie 2022, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar, în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții, respectiv 5 zile de la pronunțare, astfel cum dispune art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" împotriva deciziei civile nr. 139/R din 6 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" privind repunerea în termenul de recurs.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ȘINCII" împotriva deciziei civile nr. 139/R din 6 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.