ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 733/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1811 din 7 noiembrie 2018, Judecătoria Făgăraș a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70.377,94 RON reprezentând contravaloarea redevenței aferente anului 2015, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 87.562,69 RON reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier și lemn de foc, au fost compensate între părții creanțele până la concurența sumei celei mai mici și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 17.184,79 RON reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier și lemn de foc. Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată, pârâtă fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1.690 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 246/Ap din 13 martie 2020, Tribunalul Brașov a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1811 din 07 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Făgăraș, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70.377,94 RON, a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.655 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale avansate la fond. De asemenea, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.706,82 RON reprezentând lemn de foc neachitat și a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate. A obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii.

Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile legal citate nu s-au prezentat în instanță și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin încheierea menționată s-a respins și cererea de amânare a judecății cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de avocatul reclamantului, față de dispozițiile art. 222 C. proc. civ. și față de faptul că părțile mai solicitaseră un termen în acest sens.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii, solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2016/a1.

Motivele de recurs invocat sunt, în esență, următoarele:

Recurenta arată că, până la data suspendării, dosarul nr. x/2016 a avut două termene în fața Curții de Apel Brașov și că înainte de ambele termene, avocatul intimatului-reclamant A. l-a contactat pe avocatul recurentei-pârâte pentru a îi transmite că va solicita amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare pe motive medicale. Mai arată că reprezentantul său a fost rugat de colegul său să nu se opună la amânarea cauzei, sens în care a depus note de ședință pentru ambele termene. Susține că în mod eronat instanța a reținut că cererea de amânare de la termenul de la 23 septembrie 2020 fusese formulată de recurentă, fiind de fapt formulată de intimat. Menționează că avocatul său nu s-a prezentat la niciunul dintre termene.

Autoarea căii de atac apreciază că instanța a încălcat dispozițiile art. 222 C. proc. civ. atunci când a reținut că nu se poate acorda decât un singur termen pentru motive temeinic justificate. Afirmă că nu se impunea suspendarea judecării recursului nici în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod întrucât solicitarea de amânare a fost expresă, iar motivele invocate au fost justificate și dovedite în opinia recurentei, astfel că aceasta nu poate fi sancționată pentru ca nu s-a prezentat.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii împotriva încheierii din 21 octombrie 2020 și s-a stabilit termen de judecată la 30 martie 2022, cu citarea părților.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că susținerile prin care recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 222 și art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

Potrivit acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta afirmă că nu au fost respectate normele de procedură întrucât motivul pentru care curtea de apel a suspendat judecata recursului a fost în principal acela că niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părțile legal citate nu se înfățișează la strigarea cauzei. Totuși legiuitorul a prevăzut și posibilitatea ca dosarul să fie judecat și în lipsa părților, cu condiția ca cel puțin una dintre ele să fi cerut în scris judecarea în lipsă. Față de faptul că niciuna dintre părți nu a formulat o astfel de cerere, a operat prezumția desistării voluntare de continuare a procesului, situație în care în mod corect curtea de apel a dat eficiență textului de lege mai sus menționat și a suspendat judecata cauzei.

Nu vor fi reținute nici criticile prin care recurenta afirmă că art. 222 C. proc. civ. nu a fost corect aplicat deoarece, deși norma legală nu limitează expres numărul cererilor de amânare pentru lipsă de apărare pe motive justificate, în cauză au fost acordate două termene solicitate de apărătorul intimatului pe motive medicale. Recurenta a fost de acord cu aceste amânări, astfel cum a precizat în scris, însă curtea de apel nu era obligată să încuviințeze ambele cereri de amânare, textul de lege menționând că "amânarea poate fi dispusă".

În asemenea situații, judecătorul trebuie să țină cont de cererile formulate de părți, conform principiului disponibilității, dar trebuie să aibă în vedere și principiul soluționării cu celeritate a procesului, statuat de art. 6 C. proc. civ.. În egală măsură, părțile au obligația să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului prin mijloacele pe care C. proc. civ. le pune la dispoziția lor, unul dintre acestea fiind posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă. Nu se poate reține că cererea pentru acordarea unui termen sau acordul exprimat de cealaltă parte în sensul amânării cauzei reprezintă o cerere de judecare în lipsă atât timp cât art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede ca această cerere să fie făcută în scris, înțelegând prin aceasta că intenția părților trebuie să rezulte cu claritate din conținutul cererii respective.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Șincii împotriva încheierii din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC PĂDURILE ȘINCII împotriva încheierii din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2022.