ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1524/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 23.11.2020, reclamantul Ocolul Silvic Codrii Cetăților R.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 222.102 RON, contravaloarea masei lemnoase adjudecată conform contractului nr. x/16.01.2019, precum și a sumei de 50.639,25 RON, cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței și până la introducerea acțiunii, precum și în continuare până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 401/C/26 iulie 2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 222.102 RON, contravaloare masă lemnoasă adjudecată conform contractului nr. x/16.01.2019, de 50.639,25 RON, cu titlu de penalități contractuale calculate de la 23.11.2020 până la data stingerii debitului și de 7.664 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apel respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 744/Ap/26 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Prin decizia civilă nr. 423 din 27 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția tardivității recursului și a anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L., ca fiind nemotivat.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16 iulie 2025, pârâta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei și rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a analizat criticile de nelegalitate privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1507 din C. civ., privind ignorarea prevederilor art. 1270 din C. civ. și nici cea privind nelegalitatea deciziei din perspectiva nereținerii existenței unui caz de forță majoră generat de pandemia Covid 19 - art. 1351 din C. civ.

Deși legal citată în cauză, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat alte apărări.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 16 iulie 2025, sub nr. x/2025, iar prin rezoluția din 17 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

La acest termen de judecată, a fost invocată, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare formulată de către contestatoarea A. S.R.L., în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare vizează decizia instanței de recurs, prin care a fost anulat recursul pârâtei A. S.R.L., invocându-se omisiunea instanței de a cerceta motivele de recurs invocate în termen, critici încadrate în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Din interpretarea normei legale rezultă că acest motiv de contestație în anulare impune, ca și cerință de admisibilitate, o decizie a instanței de recurs prin care să se fi pronunțat fie o soluție de respingere recursului, fie una de admitere în parte a recursului (admitere ce are în vedere doar analiza unor motive de casare), iar în pronunțarea acestei soluții să fi omis analiza vreunui motiv de casare invocat în termen de partea recurentă.

Dispozițiile legale menționate au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate în mod restrictiv. Contestația în anulare, fiind o cale de retractare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a problemelor ce au fost soluționate de instanță în cadrul analizei motivelor de casare.

Or, în litigiul pendinte, instanța de recurs nu a dispus respingerea recursului ori admiterea în parte, ci anularea căii de atac formulate, reținând că argumentarea criticilor invocate încalcă exigențele de motivare a recursului, reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Prin urmare, criticile invocate de către recurenta au fost analizate de instanța de recurs din perspectiva încadrării acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În egală măsură, reține instanța supremă că omisiunea instanței de recurs trebuie să fie involuntară și esențială în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii, întrucât numai această ipoteză este compatibilă cu analizarea incompletă a motivelor de casare.

În speță, însă, neexaminarea pe fond a criticilor formulate de recurentă nu a fost involuntară, ci deliberată și justificată prin aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În plus, se observă că deși a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a reluat criticile formulate prin memoriul de recurs, exprimându-și, în realitate, nemulțumirea față de soluția de anulare a recursului său.

Or, aceste chestiuni nu pot face obiectul unei contestații în anulare, întrucât această cale extraordinară de atac de retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, dat fiind că admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. este condiționată de pronunțarea unei soluții de respingere sau de admitere în parte, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva deciziei de recurs prin care s-a constatat nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 423 din 27 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.