ÎCCJ, Decizia nr. 236/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele RA, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 51/16.04.2019, obligarea la reintegrarea sa în funcția deținută anterior, precum și plata drepturilor salariale cuvenite în perioada 18.04.2019 și până la reintegrarea efectivă în funcția publică deținută anterior, aceea de subinginer silvic și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în această perioadă, indexate, majorate și actualizate cu rata inflației și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1018/CA/11.11.2021, prima instanță a respins excepțiile invocate de către pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Publica Locala a Pădurilor Săcele R.A. și a anulat Decizia nr. 51/16.04.2019 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de munca al reclamantului, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, respectiv cea de subinginer silvic; a obligat pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului de muncă și a momentului reintegrării în funcție, precum si la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toată această perioadă, toate aceste drepturi indexate și actualizate cu rata inflației și dobânda legală calculate până la data plății efective; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 746 din data de 21 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/62/201*, Curtea de Apel Brașov a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele S.A. împotriva sentinței civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o, în parte, și în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a menținut în rest sentința atacată; a respins recursul incident declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1018/CA/11.11.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea cererii de revizuire, a susținut că există o hotărâre definitivă a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată prin Decizia nr. 746 de la data de 21 decembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în soluționarea recursului.

Astfel, a precizat revizuentul că în cadrul dosarului nr. x/2020, care a avut ca obiect soluționarea conflictului de competență invit între instanțe cu privire la competența materială de judecată a cauzei de față, s-a stabilit în mod definitiv și imperativ faptul că revine secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Brașov competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 5620 din 24 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 746/R/2022 din 21 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

În motivare, s-a arătat că hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt date în soluționarea aceluiași dosar, respectiv sunt emise pe parcursul procesual al cauzei și au în vedere, mai întâi, stabilirea competenței de soluționare a cauzei, iar apoi judecata în soluționarea recursului, care a analizat și fondul acțiunii.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că decizia este nelegală, cu referire la considerentele deciziei Curții de Apel Brașov, ale Deciziei nr. 3/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, având în vedere că doar în condițiile identificării unei norme derogatorii exprese în conținutul O.U.G. nr. 59/2000, personalul silvic contractual va beneficia de un alt regim juridic decât cel instituit prin Legea nr. 188/1999, ipoteză ce nu se aplică în cauză.

Recurentul a susținut că judecătorul fondului a analizat în mod corect norma de drept materială aplicabilă, raportându-se la autoritatea de lucru judecat a dispozițiilor sentinței curții de Apel Brașov nr. 22/2020, în soluționarea conflictului negativ de competență, acesta neputând recalifica natura litigiului după voința exclusivă a anagajatorului, revizuentul făcând parte din personalul silvic, căruia, potrivit art. 58 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 59/2000, i se vor aplica dispozițiile Legii. nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Pe de altă parte, ignorând total dispozițiile si cuprinsul Sentinței anterior menționate, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ si fiscal a încălcat autoritatea de lucru judecat, apreciind total eronat că sunt incidente dispozițiile Codului Muncii.

Așa fiind, recurentul a apreciat că, în cauză, este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să conțină elementele caracteristice existenței autorității de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recursul nu a fost întemeiat în drept pe niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din analiza criticilor formulate, Înalta Curte reține că recurentul apreciază că instanța a aplicat greșit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea hotărârii se poate dispune atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat."

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În cauză, din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reține următoarele:

La 20 mai 2019, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov cererea formulată de contestatorul A., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 51 din 16 aprilie 2019, obligarea la reintegrarea sa în funcția deținută anterior, precum și plata drepturilor salariale cuvenite.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2019, instanța a invocat excepția de necompetență materială a secției I Civile a Tribunalului Brașov, iar prin încheierea civilă nr. 884/S/14.11.2019 a fost admisa excepția necompetenței funcționale a secției I Civile a Tribunalului Brașov și s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că litigiul este de competența completului specializat în soluționarea litigiilor de contenciosul administrativ și fiscal, întrucât reclamantul are funcția de subinginer silvic, învestit cu exercițiul autorității publice.

Cauza a fost transpusă pe rolul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal, iar la primul termen de judecata din 1 octombrie 2020, Tribunalul a pus în discuție excepția necompetentei funcționale, excepție ce a fost admisă, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov, secția a I-a civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul către Curtea de Apel Brașov în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, instanța a considerat că este vorba despre un raport de muncă, reclamantul exercitându-și atribuțiile în cadrul unui contract de muncă.

Învestită cu regulatorul de competență, Curtea de Apel Brașov a pronunțat sentința nr. 22 din 23 octombrie 2020, prin care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, reținând incidența în cauză a art. 52 din O.U.G. nr. 59/2000, art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum au fost aplicate prin Decizia nr. 3/2014 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație.

S-a arătat și că secției de contencios administrativ și fiscal îi revine sarcina de a identifica norma legală derogatorie aplicabile în cauză, întrucât simpla calificare a raporturilor reclamantului cu pârâta, ca fiind raporturi de muncă, nu este suficientă prin ea însăși pentru a determina o altă competență specializată a instanței, în condițiile în care întreg personalul silvic este supus dispozițiilor art. 48 și următoarele din O.U.G. nr. 59/2000.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019

În acest litigiu, Tribunalul Brașov a pronunțat sentința nr. 1018/CA din 11 noiembrie 2021, prin care a respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Publica Locala a Pădurilor Săcele R.A. A anulat Decizia nr. 51/16.04.2019 privind desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă al reclamantului, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, respectiv cea de subinginer silvic. A obligat pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului de muncă și a momentului reintegrării în funcție, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toata aceasta perioadă, toate aceste drepturi indexate și actualizate cu rata inflației și dobânda legală calculată până la data plății efective.

Prin Decizia nr. 746R din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta pârâtă Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele S.A. împotriva sentinței civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o în parte, și în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. A mențiut în rest sentința atacată. A respins recursul incident declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Așadar, prin cererea de recurs, revizuentul a susținut că hotărârea pronunțată în regulator de competență ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în recurs.

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi respinse, cu motivarea că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căreia "hotărârile să fie date în dosare diferite".

În deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că cererea de revizuire nu poate fi primită, câtă vreme hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt date în soluționarea aceluiași dosar, respectiv sunt emise pe parcursul procesual al cauzei și au în vedere, mai întâi, stabilirea competenței de soluționare a cauzei, iar apoi judecata în soluționarea recursului, care a analizat și fondul acțiunii

Se constată, totodată, că instanța de recurs nu a infirmat prin decizia sa competența de judecată a instanței de contencios administrativ cu privire la proces, care a fost singurul aspect stabilit prin sentința civilă nr. 22/2020 pronunțată anterior de Curtea de Apel Brașov în regulatorul de competență.

În aceste condiții, este legală constatarea instanței de revizuire, în sensul că nu se poate reține încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 22/2020 prin emiterea deciziei civile nr. 746/2022, aceasta din urmă hotărâre judecătorească fiind singura care a statuat pe fondul raportului de drept litigios.

Astfel, instanța de contencios administrativ, învestită ca urmare a hotărârii de stabilire a competenței materiale procesuale, a procedat la soluționarea problemei de drept deduse judecății, rezultată dintr-un contract de muncă, fiind necontestat în cauză că revizuentul făcea parte din categoria personalului contractual care desfășura activitate în baza unui contract de muncă în cadrul intimatei.

Ca atare, instanța de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei prin regulatorul de competență, procedează la judecata pe fond a acesteia, identificând normele legale aplicabile raportului substanțial de drept dintre părțile cauzei, unul care avea la bază contractul de muncă al revizuentului, aspect substanțial cu caracter autonom în relația cu competența de judecată și care constituie un aspect de drept procesual.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 5620 din 24 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.