ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 29 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Ocolul Silvic Banatul Montan RA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpușnicu Mare, obligarea acesteia la plata sumei de 202.470,23 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de administrare a fondului forestier proprietatea pârâtei, aferentă perioadei august 2020 - iunie 2021, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.154,40 RON.

Prin sentința civilă nr. 2098 din 25 noiembrie 2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 202.470,23 RON, cu titlu de pretenții, actualizată în funcție de rata inflației începând cu data introducerii acțiunii. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.154,4 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a exercitat apel pârâta.

Prin decizia nr. 71 din 16 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul și a obligat pârâta la plata sumei de 120,11 RON în favoarea reclamantei intimatului Ocolul Silvic Banatul Montan RA, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat generic pe dispozițiile art. 483-488 C. proc. civ., pârâta Comuna Lăpușnicu Mare, arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

A susținut că pe facturile emise nu este specificat ce cheltuieli și activități au fost efectuate de către reclamantă, astfel încât să fie acceptate la plată. Facturile nu au fost însoțite de o anexă în care să fie specificate activitățile desfășurate, precum și valoarea acestora.

Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimatul Ocolul Silvic Banatul Montan RA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei din apel, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi dovedite în recurs până la ultimul termen de judecată.

A apreciat că recurenta nu a invocat niciun element de noutate în cererea de recurs, ci numai apărări de fond care puteau fi valorificate doar în fața Tribunalului Caraș Severin.

De altfel, recursul nu apare motivat, întrucât criticile au fost preluate din motivarea apelului. În opinia intimatului, nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect care echivalează cu nemotivarea recursului și este incidentă în această situație excepția nulității cererii de recurs raportat la dispozițiile art. 489 C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu există diferențe între cererea de apel și cea de recurs, drept pentru care recursul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele de casare configurate de art. 488 C. proc. civ.

Afirmația recurentei în sensul lipsei de pe facturi a elementelor de identificare a serviciilor prestate, pentru a putea fi cuantificate valoric, nu este reală, deoarece pe respectivele facturi sunt menționate aceste elemente.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi subsumate textului legal menționat.

Prin cererea de recurs se deduc judecății aceleași chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanța de apel. Astfel, critica în sensul că facturile emise nu pot fi considerate ca acceptate la plată de către recurenta pârâtă întrucât în conținutul acestora nu se specifică care au fost cheltuielile și activitățile efectuate de reclamantă este o preluare a motivelor de apel, nefiind expuse obiecții la adresa hotărârii de apel, care să conțină elemente de noutate și de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, pentru a putea fi analizate de instanța de recurs.

Așadar, recurenta pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de apel și nu aduce argumente susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanțele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă și restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea o astfel de abordare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpușnicu Mare împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

În ce privește solicitarea intimatului, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul recurs, se observă că la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste plata unor sume cu acest titlu, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., cererea urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpușnicu Mare împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.