ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 264/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 9 ianuarie 2018 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 26.436,99 RON, cu titlu de penalități de întârziere pentru nefinalizarea la termen a lucrărilor ce au format obiectul contractului de execuție lucrări nr. x/06.10.2015, obligarea pârâtei la plata sumei de 470.000 RON, echivalentul sumei de 100.000 euro, cu titlu de beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilității punerii în exploatare a imobilului ce a format obiectul contractului de execuție de lucrări, imobil ce are destinație de unitate de primire turistică; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 679 din 21 iulie 2020 Tribunalul Constanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat reclamanta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată către pârâta B. S.R.L. în sumă de 5.900 RON reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză.

Împotriva acestei hotărâri și împotriva încheierilor prin care au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică imobiliară și a încheierii prin care a fost respinsă solicitarea de efectuare a raportului de expertiză contabilă evaluatorie în vederea stabilirii în concret a prejudiciului încercat de către societatea reclamantă din perspectiva beneficiului nerealizat, a formulat apel reclamanta A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 206 din 26 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. S.A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenta susține, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1350 C. civ. relativ la răspunderea contractuală, realizând o analiză greșită a raporturilor contractuale perfectate între părțile litigante.

Astfel, subliniază că ceea ce a susținut, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel a fost faptul că lucrările contractate de către intimată trebuiau a fi realizate etapizat, înăuntrul termenului contractual, în raport de graficul de lucrări prevăzut la Anexa 3 din contractual de execuție de lucrări perfectat între părți.

Deși a învederat acest aspect, instanța de apel a apreciat nelegal faptul că în speță nu are relevanță faptul că lucrarea contractată trebuia efectuată în baza unui grafic de lucrări, cată vreme lucrarea a fost finalizată integral înăuntrul termenului contractual, prelungit din cauza condițiilor meteo și din cauza culpei recurentei.

În opinia recurentei, interpretarea nelegală a dispozițiilor art. 1350 C. civ. a determinat instanța de apel să nu acorde valența corectă înscrisului reprezentat de Anexa 3 la contract - graficul de execuție a lucrărilor.

De asemenea, consideră că instanța de apel în mod nelegal a apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză tehnică - construcții întocmit în cauză și nu a încuviințat o noua lucrare de specialitate, în raport de criticile formulate de reclamantă, apreciind că proba cu înscrisuri este suficientă în dovedirea caracterului nefondat al cererii recurentei.

Contrar opiniei instanței de apel, prin graficul de execuție a lucrărilor, intimata și-a asumat termene intermediare de realizare a obiectului contractului perfectat între părți. Spre exemplu, subliniază recurenta, executantul și-a asumat obligația ca în perioada cuprinsă între săptămânile 1,2,3 și jumătate din săptămâna 4 să realizeze următoarele lucrări de infrastructură: egalizare, armare și cofrare radier, beton în radier, armare și cofrare grinzi și elemente verticale, beton în grinzi și elemente verticale, umplutură nisip în casete, armare placă, beton placă, graficul de execuție de lucrări continuând cu menționarea clară a tuturor lucrărilor pe care executantul trebuia să le execute în acest termen.

Apreciază că, în speță, o relevanță deosebită în derularea raporturilor contractuale dintre părți o avea respectarea de către intimata a obligației de executare a lucrărilor prevăzute în Anexa 3 la contract în termenul stipulat, în economia litigiului neavând o relevanță deosebită faptul că întreaga lucrare asumată a fi realizată de către intimată a fost realizată la termen, astfel că nici acest aspect nu a fost reținut în mod corect de către instanța de apel.

Din analiza deciziei criticate, se poate observa faptul că, deși reclamanta a adus aceste critici sentinței instanței de fond, instanța de apel nu le-a analizat în nicio manieră prin decizia recurată, instanța de apel analizând doar data începerii lucrărilor, întreruperile generate de condițiile meteo, data finalizării lucrărilor, fara a cerceta în vreun mod înscrisul reprezentat de Anexa 3 la contractul perfectat între părți, înscris reprezentat de graficul de execuție de lucrări.

Or, în mod evident anexele și actele adițional la un contract perfectat între părți, fac parte integrantă a raportului juridic pe care îl modifică și îi completează, și exprimă, asemenea contractului, acordul de voință al părților contractante și cu privire la clauzele stipulate în cuprinsul acestora.

În altă ordine de idei, mai susține recurenta, instanța de apel în mod incorect a reținut faptul că o primă prelungire de termen s-a realizat conform art. 12.1 lit. c) din contract, pentru lipsa planurilor de cofraj-armare, fără a analiza faptul ca intimata a întrerupt unilateral lucrările de execuție, în pretinsa așteptare a planurilor de execuție armare și cofrare ale etajelor superioare, deși acesta nu finalizase lucrările în curs de execuție (fasonarea stâlpilor de la etajul 7 axe 10, 13/E...K și 11,12/C,D,E,F,G,I,JK,L, minim 31 buc si montarea lor pe poziție, cofrare si turnare pentru obținerea frontului de lucru pentru placa la cota +26,04), instanța de apel neanalizând răspunsul reclamantei la adresa nr. x/22.02.2016 emisă de către intimată privind întreruperea lucrărilor, apreciind nefondat și cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală faptul că întârzierea în finalizarea lucrărilor a fost generată de culpa recurentei.

Nu în ultimul rând, arată recurenta, urmează a se avea în vedere faptul că instanța de apel a apreciat că întocmirea și semnarea procesului-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, de către beneficiar, a fost amânată de beneficiar cu 2 luni față de primul anunț al constructorului, fără însă a analiza care au fost motivele acestei amânări în recepționarea lucrărilor, câtă vreme recepția lucrărilor se face numai cu acordul beneficiarului, ceea ce a determinat de asemenea o aplicare eronată a dispozițiilor art. 1350 C. civ., prin aprecierea instanței de apel în sensul că antrenarea răspunderii intimatei nu este posibilă din cauza culpei recurentei, concluzie la care instanța de apel a ajuns în mod eronat.

În final, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 8 februarie 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În speță, se constată că, deși recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile sale nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Față de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, se observă că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că vizează exclusiv aspecte de apreciere și interpretare a clauzelor contractuale și înscrisurilor depuse în probațiune. Astfel, rezultă că susținerile formulate de recurenta-reclamantă au fost invocate pur formal, fără ca aceasta să arate în concret care ar fi normele de drept material pretins încălcate sau greșit aplicate.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Întreaga construcție a recursului vizează, în realitate, restabilirea situației de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la stabilirea situație de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză ("în mod nelegal instanța de apel a apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză tehnică - construcții întocmit în cauză și nu a încuviințat o nouă lucrare de specialitate, în raport de criticile formulate de recurentă, apreciindu-se că proba cu înscrisuri este suficientă în dovedirea caracterului nefondat al cererii" etc).

Se constată că recurenta supune analizei instanței chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin; 1 pct. 1-8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a art. 1350 C. civ. prin înlăturarea din analiza graficului de execuție a lucrărilor cuprinse în Anexa 3 la contractul de execuție.

Or, faptul că se indică anumite dispoziții legale, astfel cum s-a reținut anterior, fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De asemenea, stabilirea culpei, pe care o aduce în discuție recurenta, este o chestiune de fapt, care aparține în mod suveran instanței de fond sau de apel, față de caracterul devolutiv al căii de atac.

In condițiile în care, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 206 din 26 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.