ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2628/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 30 iunie 2021 sub nr. x/2021, contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., în contradictoriu cu REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI S.A. (Radet), a formulat contestație împotriva Raportului nr. 1 asupra fondurilor obținute din lichidarea și din încasarea de creanțe Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București R.A.D.E.T. RA, publicat în B.P.I. nr. 10411/11.06.2021, precum și la Planul de distribuire nr. 1 Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București R.A.D.E.T. RA, publicat în B.P.I. nr. 10431/11.06.2021, solicitând instanței pentru distribuirea 1 - pct. 7.1. din Raportul nr. x și 2.1. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.024.984.06 RON cu titlu de comision U.N.P.I.R.; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.900.062.74 RON cu titlu de - retribuție variabilă - 2.75+T.V.A. pentru lichidatorul judiciar, iar pentru distribuirea nr. 2 - pct. 7.2. din Raportul nr. x și 2.2. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 4.121.517 RON cu titlu de retribuție variabilă pentru lichidatorul judiciar; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 3.720.994,24 RON cu titlu de comision U.N.P.I.R.; - anularea propunerii privind previzionarea sumei de 17.900.000 RON cu titlu de sumă necesară continuării procedurii de lichidare.

Prin sentința civilă nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., în contradictoriu cu REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI S.A. (Radet).

Prin decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., prin administrator special A., și prin administrator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-debitoare R.A.D.E.T BUCUREȘTI, prin lichidator judiciar consorțiu format din C.. și D..

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost admisă contestația în parte; a fost anulat în parte raportul nr. x asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și planul de distribuire nr. 1 în ceea ce privește: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum și distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menținută în rest sentința.

Împotriva acestei decizii, D.. și C.., CONSORȚIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI RADET R.A. au formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuentele arată că, anterior hotărârii atacate, prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a admis apelul declarat și s-a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a admis contestația formulă de creditorul ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., fiind anulată măsura fostului lichidator judiciar de deblocare a contului escrow, prin efectuarea de plăți către creditori în conformitate cu dispozițiile aplicabile perioadei de observație, reținându-se cu putere de lucru judecat următoarele: "Or, de vreme ce în prezenta cauză creditorii ce sunt părți în contractul de cont escrow sunt înscriși în tabelul de creanțe al debitoarei Radet, iar acest contract nu le conferă drepturi speciale de preferință, rezultă că distribuirea stimelor încasate în procedura falimentului în contul escrow este supusă regulilor stabilite de art. 160 din Legea nr. 85/2014. (...) Astfel, după pronunțarea falimentului debitoarei Radet la data de 11.11.2019, aceasta a continuat să desfășoare activitate până la data de 1.12.2019, dată la care au încetat toate contractele în derulare cu furnizorii, inclusiv cei care sunt părți în contractul de cont escrow. (...) Consecința firească a încetării activității și a contractelor, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului ar fi aceea a închiderii contului escrow, a cărui existență devenea incompatibilă cu regulile referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditori. Faptul că, din rațiuni practice, acest cont a fost menținut, nu înseamnă că pot fi eludate aceste reguli".

Astfel, potrivit revizuentelor, considerentele deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 au intrat în putere de lucru judecat cu privire la statuările Curții de Apel București asupra efectelor pronunțării falimentului debitoarei RADET la 11.11.2019 și asupra dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv asupra incompatibilității dispozițiilor aplicabile perioadei de observație cu dispozițiile referitoare la procedura de faliment.

Mai susțin revizuentele că cele două hotărâri conțin dispoziții potrivnice cu privire la efectele deschiderii procedurii de faliment împotriva debitoarei RADET și, în continuare, cu privire la dispozițiile legale aplicabile acesteia.

În atare condiții, potrivit revizuentelor, Curtea de Apel București a conchis că, efect al deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, nu își mai găsesc aplicabilitatea în speță dispozițiile aferente perioadei de observație, ci devin incidente prevederile din Legea nr. 85/2014.

Mai arată revizuentele că, deși inițial, prin decizia nr. 516A/2021, Curtea de Apel București a statuat că, după deschiderea procedurii de faliment, plățile se pot face conform art. 160 din Legea nr. 85/2014, referitoare la întocmirea raportului asupra fondurilor și planul de distribuire, prin decizia civilă nr. 555A/2022 instanța a considerat că, în ceea ce privește onorariul variabil al lichidatorului judiciar și comisionul U.N.P.I.R., acestea nu se datorează, întrucât sumele la care au fost aplicate provin din perioada de observație, respectiv din continuarea activității curente în perioada de faliment a societății debitoare.

Mai mult decât atât, deși instanța a reținut că dispoziția legală [art. 120 alin. (3) lit. a) din Statut] se referă în mod expres la perioada de observație și reorganizare întrucât odată cu deschiderea falimentului activitatea curentă încetează, a considerat că aceasta este aplicabilă și pe perioada procedurii de faliment, deși, anterior, în privința plăților a statuat prin decizia nr. 516A/2021, că nu sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează perioada de observație, ci dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la perioada de faliment.

Așadar, deși instanța a statuat cu putere de lucru judecat că plățile în perioada de faliment a debitoarei Radet se realizează în mod exclusiv cu respectarea ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014, chiar și în situația în care aceasta și-a continuat activitatea după acest moment, cu toate acestea, prin decizia atacată, Curtea a adoptat raționamentul că aceste dispoziții legale pot fi eludate în ceea ce privește plata onorariului lichidatorului judiciar și a cotei U.N.P.I.R., dată fiind împrejurarea că sumele distribuite, fie existau în cont la data deschiderii falimentului, fie au fost încasate din continuarea activității debitoarei în faliment.

Or, conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 "La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, precum și un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. (...) Raportul va prevedea și plata onorariului său și a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz".

Astfel, întrucât lichidatorul judiciar a efectuat distribuiri în perioada de faliment a debitoarei RADET, revizuentele arată că în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 160 și art. 161 din Legea 85/2014 și a deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, lichidatorul judiciar a aplicat onorariul variabil și cota U.N.P.I.R. la sumele distribuite creditorilor.

Drept urmare, în opinia revizuentelor, considerentele deciziei nr. 555A/2022 sunt potrivnice considerentelor deciziei nr. 516A/2021, instanța de apel apreciind în mod injust că, în privința onorariului variabil al lichidatorului judiciar și comisionului U.N.P.I.R. se aplică dispozițiile aferente peioadei de observație, iar creditorilor li se aplică dispozițiile aferente perioadei de faliment.

Or, astfel cum au arătat și în apărările formulate în fața Curții de Apel București, dat fiind faptul că, la 11.11.2019 s-a dispus deschiderea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, devin incidente prevederile art. 160 și art. 161 din Legea nr. 85/2014 și art. 120 alin. (4) din Statut, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 516A/2021.

Raportat la aceste aspecte, revizuentele apreciază că, prin decizia atacată, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 516A/2021, cu privire la efectele deschiderii procedurii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET București, respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor referitoare la perioada de observație după data de 11.11.2019.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 19 septembrie 2022, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește cerințele impuse de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiectul celor două cauze fiind diferit.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea atașării dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București.

La 28 noiembrie 2022, intimata a depus la dosar concluzii scrise, iar la 5 decembrie 2022, revizuenta a depus la dosar note scrise.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de părți, obiect și cauză.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății în cel de al doilea litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice, întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că, prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de apelanta-debitoare R.A.D.E.T BUCUREȘTI, prin lichidator judiciar consorțiu format din C.. și D.., împotriva sentinței civile nr. 3932 din 7 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., prin administrator special E. și prin administrator judiciar B.. și cu Comitetul creditorilor format din ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și F. S.A.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că: a fost admisă, în parte, contestația și a fost anulată măsura dispusă de lichidatorul judiciar G.. prin raportul de activitate nr. 34 publicat în B.P.I. nr. 1180/20.01.2020.

Înalta Curte reține că dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația formulată de contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A. împotriva măsurii dispuse de lichidatorul judiciar al debitoarei REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI, cuprinsă în raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1180/20.01.2020, respectiv de a debloca repartizarea fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din data de 11.10.2001 și pe cale de consecință, anularea măsurii și obligarea lichidatorul judiciar la distribuirea sumelor conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare ELECTROCENTRALE BUCUREȘTI S.A., prin administrator special A., și prin administrator judiciar B.. împotriva sentinței civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare R.A.D.E.T BUCUREȘTI, prin lichidator judiciar consorțiu format din C.. și D..

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost admisă contestația în parte; a fost anulat în parte raportul nr. x asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și planul de distribuire nr. 1 în ceea ce privește: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum și distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menținută în rest sentința.

Reiese, astfel, că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, aceasta vizând raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1180/20.01.2020, instanța pronunțându-se exclusiv asupra legalității măsurii de deblocare a repartizării fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din 11.10.2001, statuând că, urmare a deschiderii procedurii falimentului, existența contului escrow devenea incompatibilă cu stadiul procedurii și că distribuirea creanțelor trebuie să respecte ordinea prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Ca atare, în dosarul nr. x/2020 instanța nu a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la comisionul U.N.P.I.R. și la retribuția variabilă a lichidatorului judiciar, astfel cum susțin revizuentele.

Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în speță, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuente cu acelea din cauza dedusă judecății.

În consecință, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de formulată de revizuentele D.. și C.., CONSORȚIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI RADET RA împotriva deciziei civile nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele D.. și C.., CONSORȚIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI RADET RA împotriva deciziei civile nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.