ÎCCJ, Decizia nr. 98/2024

Ședința publică din data de 15 aprilie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 30 iunie 2021 sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București S.A. (RADET), a formulat contestație împotriva Raportului nr. 1 asupra fondurilor obținute din lichidarea și din încasarea de creanțe Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București RADET RA, precum și la Planul de distribuire nr. 1 Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice București RADET RA.

Prin sentința civilă nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București S.A. (RADET).

Prin decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare A. S.A., prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.. împotriva sentinței civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost admisă contestația în parte; a fost anulat în parte Raportul nr. x asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și planul de distribuire nr. 1 în ceea ce privește: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum și distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menținută în rest sentința.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, D.. și E. consorțiu desemnat în calitate de lichidator judiciar al Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București RADET RA au formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuentele arată că, anterior hotărârii atacate, prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a admis apelul declarat și s-a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a admis contestația formulă de creditorul A. S.A., fiind anulată măsura fostului lichidator judiciar de deblocare a contului escrow, prin efectuarea de plăți către creditori în conformitate cu dispozițiile aplicabile perioadei de observație, reținându-se cu putere de lucru judecat următoarele: "Or, de vreme ce în prezenta cauză creditorii ce sunt părți în contractul de cont escrow sunt înscriși în tabelul de creanțe al debitoarei Radet, iar acest contract nu le conferă drepturi speciale de preferință, rezultă că distribuirea stimelor încasate în procedura falimentului în contul escrow este supusă regulilor stabilite de art. 160 din Legea nr. 85/2014. (...) Astfel, după pronunțarea falimentului debitoarei Radet la data de 11.11.2019, aceasta a continuat să desfășoare activitate până la data de 1.12.2019, dată la care au încetat toate contractele în derulare cu furnizorii, inclusiv cei care sunt părți în contractul de cont escrow. (...) Consecința firească a încetării activității și a contractelor, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului ar fi aceea a închiderii contului escrow, a cărui existență devenea incompatibilă cu regulile referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditori. Faptul că, din rațiuni practice, acest cont a fost menținut, nu înseamnă că pot fi eludate aceste reguli".

Astfel, potrivit revizuentelor, considerentele Deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 au intrat în putere de lucru judecat cu privire la statuările Curții de Apel București asupra efectelor pronunțării falimentului debitoarei RADET la 11.11.2019 și asupra dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv asupra incompatibilității dispozițiilor aplicabile perioadei de observație cu dispozițiile referitoare la procedura de faliment.

Mai susțin revizuentele că cele două hotărâri conțin dispoziții potrivnice cu privire la efectele deschiderii procedurii de faliment împotriva debitoarei RADET și, în continuare, cu privire la dispozițiile legale aplicabile acesteia.

În atare condiții, potrivit revizuentelor, Curtea de Apel București a conchis că, efect al deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, nu își mai găsesc aplicabilitatea în speță dispozițiile aferente perioadei de observație, ci devin incidente prevederile din Legea nr. 85/2014.

Mai arată revizuentele că, deși inițial, prin Decizia nr. 516A/2021, Curtea de Apel București a statuat că, după deschiderea procedurii de faliment, plățile se pot face conform art. 160 din Legea nr. 85/2014, referitoare la întocmirea raportului asupra fondurilor și planul de distribuire, prin decizia civilă nr. 555A/2022 instanța a considerat că, în ceea ce privește onorariul variabil al lichidatorului judiciar și comisionul U.N.P.I.R., acestea nu se datorează, întrucât sumele la care au fost aplicate provin din perioada de observație, respectiv din continuarea activității curente în perioada de faliment a societății debitoare.

Mai mult decât atât, deși instanța a reținut că dispoziția legală [art. 120 alin. (3) lit. a) din Statut] se referă în mod expres la perioada de observație și reorganizare întrucât odată cu deschiderea falimentului activitatea curentă încetează, a considerat că aceasta este aplicabilă și pe perioada procedurii de faliment, deși, anterior, în privința plăților a statuat prin Decizia nr. 516A/2021, că nu sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează perioada de observație, ci dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la perioada de faliment.

Așadar, deși instanța a statuat cu putere de lucru judecat că plățile în perioada de faliment a debitoarei RADET se realizează în mod exclusiv cu respectarea ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014, chiar și în situația în care aceasta și-a continuat activitatea după acest moment, cu toate acestea, prin decizia atacată, Curtea a adoptat raționamentul că aceste dispoziții legale pot fi eludate în ceea ce privește plata onorariului lichidatorului judiciar și a cotei U.N.P.I.R., dată fiind împrejurarea că sumele distribuite, fie existau în cont la data deschiderii falimentului, fie au fost încasate din continuarea activității debitoarei în faliment.

Or, conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 "La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, precum și un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. (...) Raportul va prevedea și plata onorariului său și a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz".

Astfel, întrucât lichidatorul judiciar a efectuat distribuiri în perioada de faliment a debitoarei RADET, revizuentele arată că în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 160 și art. 161 din Legea 85/2014 și a Deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, lichidatorul judiciar a aplicat onorariul variabil și cota U.N.P.I.R. la sumele distribuite creditorilor.

Drept urmare, în opinia revizuentelor, considerentele Deciziei nr. 555A/2022 sunt potrivnice considerentelor Deciziei nr. 516A/2021, instanța de apel apreciind în mod injust că, în privința onorariului variabil al lichidatorului judiciar și comisionului U.N.P.I.R., se aplică dispozițiile aferente perioadei de observație, iar creditorilor li se aplică dispozițiile aferente perioadei de faliment.

Or, astfel cum au arătat și în apărările formulate în fața Curții de Apel București, dat fiind faptul că, la 11.11.2019 s-a dispus deschiderea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, devin incidente prevederile art. 160 și art. 161 din Legea nr. 85/2014 și art. 120 alin. (4) din Statut, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 516A/2021.

Raportat la aceste aspecte, revizuentele apreciază că, prin decizia atacată, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 516A/2021, cu privire la efectele deschiderii procedurii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET București, respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor referitoare la perioada de observație după data de 11.11.2019.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2628 din 7 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele D.. și E.. consorțiu desemnat în calitate de Lichidator Judiciar al Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București RADET RA împotriva deciziei civile nr. 555A din 4 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În motivare, s-a arătat că, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

Instanța a constatat că, în speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită, întrucât hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, aceasta vizând raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1180/20.01.2020, instanța pronunțându-se exclusiv asupra legalității măsurii de deblocare a repartizării fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din 11.10.2001, statuând că, urmare a deschiderii procedurii falimentului, existența contului escrow devenea incompatibilă cu stadiul procedurii și că distribuirea creanțelor trebuie să respecte ordinea prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Ca atare, în dosarul nr. x/2020 instanța nu a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la comisionul U.N.P.I.R. și la retribuția variabilă a lichidatorului judiciar, astfel cum susțin revizuentele.

Instanța a constatat că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentele D.. și E.. consorțiu desemnat în calitate de Lichidator Judiciar al Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București RADET RA au declarat recurs, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, au susținut că instanța ar fi aplicat greșit dispozițiile legale, reținând că cele dezlegate prin Decizia nr. 516A/2021 a Curții de Apel București nu sunt decisive și nu au legătura cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, soluționat prin Decizia nr. 555A/2022.

Recurentele au arătat că aspectele litigioase supuse analizei instanței în cadrul ambelor litigii au vizat legalitatea plăților efectuate în cadrul procedurii generale de faliment, ambele hotărâri având ca premisă dispozițiile legale incidente în cauză ca urmare a deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitorului RADET București la data de 11.11.2019, respectiv efectele deschiderii procedurii generale de faliment din perspectiva incompatibilității dispozițiilor aplicabile perioadei de observație cu dispozițiile referitoare la procedura generală de faliment în ceea ce privește plățile (distribuirile) ce se vor efectua în procedură.

Prin hotărârea judecătorească invocată, respectiv decizia civilă nr. 516A/22.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, instanța a statuat cu putere de lucru judecat că "distribuirea sumelor încasate în procedura falimentului (după data de 11.11.2023) în contul escrow este supusă regulilor stabilite de art. 160 din Legea nr. 85/2014", plata/distribuirea realizată prin mecanismul contului escrow fiind "incompatibilă cu regulile referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditori".

Prin urmare, prin considerentele deciziei civile nr. 516A/22.03.2021, instanța a tranșat chestiunea litigioasă privind modalitatea de realizare și dispozițiile legale aplicabile plăților/distribuirilor după data de 11.11.2019, data deschiderii procedurii de faliment împotriva debitorului RADET București, stabilind că după această dată plățile/distribuirile se realizează numai potrivit prevederilor aplicabile procedurii de faliment.

Recurentele apreciază că, deși dosarul nr. x/2020 viza plățile realizate prin intermediul contului escrow, interpretarea dată de instanță este aplicabilă tuturor plăților efectuate în procedura generală de faliment a debitorului RADET București, neputându-se realiza o interpretare distinctă pe categorii de obligații de plată, întrucât legiuitorul a reglementat distinct situația debitorului aflat în procedură de faliment față de perioada de observație, dispozițiile aplicabile perioadei de observație fiind incompatibile cu dispozițiile procedurii de faliment.

Au subliniat că debitoarea a avut o situația atipică, fiind supusă analizei Curții de Apel București în cadrul ambelor dosare, respectiv continuarea activității curente pentru o perioadă scurtă de timp după data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii de faliment și dispozițiile legale aplicabile plăților efectuate/ce se vor efectua.

Așadar, chestiunea litigioasă cu care a fost învestită instanța în cadrul ambelor dosare viza legalitatea plăților/distribuirilor din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile acestora, raportat la situația debitorului RADET București, neprezentând relevanță dacă acestea au fost prezentate în cadrul unui raport de activitate sau în cadrul unui raport asupra fondurilor și planului de distribuire aferent acestuia, acestea fiind analizate prin prisma efectelor deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitorului.

Raportat la aceste aspecte, recurentele susțin că Decizia nr. 2628/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022, este nelegală, întrucât în speță este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate prin Decizia nr. 516A/2021 cu acelea din cauza dedusă judecății soluționată prin Decizia nr. 555A/2022, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 516A/2021 cu privire la efectele deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitorului RADET București, asupra dispozițiilor legale incidente, respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor aferente perioadei de observație după data de 11.11.2019.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuentele au criticat decizia recurată din perspectiva nelegalei interpretări a condiției impuse de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. legată de identitatea elementelor de fapt din cadrul celor două acțiuni, care a dus la concluzia greșită în sensul că nu ar opera autoritatea de lucru judecat, sub aspect pozitiv.

Această critică va fi analizată de instanță din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii atacate.

Înalta Curte are în vedere că cererea de revizuire formulată în cauză a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în motivarea acesteia s-a susținut că cele stabilite prin Decizia nr. 516A din 22 martie 2021 au intrat în putere de lucru judecat cu privire la statuările Curții de Apel București asupra efectelor pronunțării falimentului debitoarei RADET la 11.11.2019 și asupra dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv asupra incompatibilității dispozițiilor aplicabile perioadei de observație cu dispozițiile referitoare la procedura de faliment.

Se reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"; așadar, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; între litigii să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea acestui remediu procesual este ca o judecată ulterioară să nu poată contrazice ceea ce s-a tranșat într-un prim proces care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți (aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.), cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți (efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesnește, sub aspectele tranșate, judecata celui de-al doilea proces, care pornește de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părți, fără posibilitatea contrazicerii) autoritatea de lucru judecat este pe de o parte, subordonată relativității efectelor sale - adică se produce doar între aceleași părți care să fi stat în judecata ambelor procese - și pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată și dezbătută în al doilea litigiu.

Așadar, în ce privește efectul pozitiv al lucrului judecat, condiția triplei identități nu este pretinsă de lege, fiind suficient ca între aceleași părți să se fi purtat anterior un alt proces (litigiu) în care să se fi tranșat o chestiune litigioasă, în sensul art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care să aibă legătură cu procesul în curs.

Prin urmare, pentru a se putea reține efectul pozitiv al lucrului judecat, legea pretinde condiția identității de părți, fără însă a impune și identitatea de obiect și cauză ale cererii în justiție, fiind suficientă existența unei simple legături între chestiunile litigioase din cele două procese.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurentelor, că instanța de revizuire a apreciat corect că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a opera autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv, în ce privește hotărârea obiect al revizuirii.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva măsurii dispuse de lichidatorul judiciar al debitoarei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, cuprinsă în Raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1180/20.01.2020, respectiv de a debloca repartizarea fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din data de 11.10.2001 și, pe cale de consecință, anularea măsurii și obligarea lichidatorul judiciar la distribuirea sumelor conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Acest dosar a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a fost admis apelul declarat de apelanta-debitoare RADET, prin lichidator judiciar consorțiu format din E.. și D.. împotriva sentinței civile nr. 3932 din 7 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că: a fost admisă, în parte, contestația și a fost anulată măsura dispusă de lichidatorul judiciar F.. prin raportul de activitate nr. 34 publicat în B.P.I. nr. 1180/20.01.2020.

În considerentele acesteia, s-a reținut că, în raport de Ordonanța Guvernului nr. 115/2001, rațiunea constituirii contului de tip escrow a fost aceea de a asigura producătorii de energie că sumele încasate de distribuitor sunt utilizate strict pentru plata acestora.

Instanța a avut în vedere sursa încasărilor - plăți făcute de beneficiarii distribuitorului (persoane fizice și juridice, cu care furnizorii nu se află în raporturi juridice) și sume din subvenții și ajutoare (cuvenite Radet) - de unde a rezultat că sumele de bani aflate în contul escrow sunt în proprietatea debitoarei Radet, care, la rândul său, prin intermediul agentului escrow, își plătește contravaloarea facturilor aferente livrărilor lunare de energie termică și de gaze naturale, corespunzător procentului agreat cu fiecare furnizor.

În ceea ce privește compatibilitatea acestui cont escrow cu regulile ce guvernează procedura falimentului, curtea de apel a reținut, pe de-o parte, că au calitatea de furnizori în contractul de cont escrow creditorii ce nu dobândesc, în temeiul acestuia, o creanță ce beneficiază de o cauză de preferință; pe de altă parte, participarea lor în procedura insolvenței este posibilă doar în condițiile art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014, așadar, prin înscrierea în tabelul de creanțe.

Or, de vreme ce în prezenta cauză creditorii ce sunt părți în contractul de cont escrow sunt înscriși în tabelul de creanțe al debitoarei RADET, iar acest contract nu le conferă drepturi speciale de preferință, rezultă că distribuirea sumelor încasate în procedura falimentului în contul escrow este supusă regulilor stabilite de art. 160 din Legea nr. 85/2014.

Instanța a arătat și că nu poate fi omis contextul în care fostul lichidator judiciar a dispus măsura deblocării contului escrow la data de 17.01.2020: după pronunțarea falimentului debitoarei Radet la data de 11.11.2019, aceasta a continuat să desfășoare activitate până la data de 1.12.2019, dată la care au încetat toate contractele în derulare cu furnizorii, inclusiv cei care sunt părți în contractul de cont escrow.

Încetarea acestor contracte nu înseamnă și încetarea obligației de plată, însă existența și funcționarea contului escrow trebuie analizată în strânsă legătură cu contractele în raport de care a fost înființat.

Consecința firească a încetării activității și a contractelor, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului ar fi fost aceea a închiderii contului escrow, a cărui existență devenea incompatibilă cu regulile referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditori. Faptul că, din rațiuni practice, acest cont a fost menținut, nu înseamnă că pot fi eludate aceste reguli.

Concluzionând, instanța a subliniat că încetarea contractelor de furnizare nu înseamnă încetarea obligațiilor de plată, ci aducerea la îndeplinire a acestora cu respectarea regulilor instituite de art. 160 din Legea nr. 85/2014.

La rândul său, dosarul nr. x/2021 a avut ca obiect contestația formulată de contestatorul A. S.A., în contradictoriu cu RADET S.A. împotriva Raportului nr. 1 asupra fondurilor obținute din lichidarea și din încasarea de creanțe RADET RA, publicat în BPI nr. 10411/11.06.2021 și a Planului de distribuire nr. 1 RADET RA, publicat in BPI nr. 10431/11.06.2021, solicitând instanței pentru distribuirea 1 - pct. 7.1. din Raportul nr. x și 2.1. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.024.984.06 RON cu titlu de comision UNPIR; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.900.062.74 RON cu titlu de - retribuție variabila - 2.75 +TVA pentru lichidatorul judiciar, iar pentru distribuirea nr. 2 - pct. 7.2. din Raportul nr. x si 2.2. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 4.121.517 RON cu titlu de retribuție variabila pentru lichidatorul judiciar; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 3.720.994,24 RON cu titlu de Comision UNPIR; - anularea propunerii privind previzionarea sumei de 17.900.000 RON cu titlu de suma necesară continuării procedurii de lichidare.

În cauză, a fost pronunțată decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare A. S.A., prin administrator special B., și prin administrator judiciar C.. împotriva sentinței civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă contestația în parte; a fost anulat în parte raportul nr. x asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și planul de distribuire nr. 1 în ceea ce privește: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum și distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON și a retribuției variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menținută în rest sentința.

Din analiza considerentelor Deciziei nr. 516A/2021 a Curții de Apel București, Înalta Curte se constată că prin această hotărâre judecătorească, contrar susținerilor revizuentelor, nu a fost dezlegată aceeași chestiune litigioasă cu cea vizată de cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii.

Astfel, după cum au arătat chiar revizuentele, prin Decizia nr. 516A/2021, pronunțându-se asupra legalității măsurii dispuse prin Raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1180/20.01.2020, aceea de deblocare a contului escrow constituit în baza contractului din 11.10.2001, instanța a statuat că, urmare a deschiderii procedurii falimentului, existența contului escrow devenea incompatibilă cu stadiul procedurii și că distribuirea creanțelor trebuie să se realizeze potrivit art. 160 din Legea nr. 85/2014.

După cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 555/4.04.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2021 (pag. 3 din decizie), urmare a Deciziei nr. 516/22.03.2021, lichidatorul judiciar a calculat suma aferentă constituirii fondului de lichidare și a propus efectuarea distribuirii către creditori, conform Legii nr. 85/2014, iar în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, societatea creditoare A. S.A. s-a limitat a susține caracterul nedatorat al comisionului UNPIR și al onorariului procentual raportat la sumele distribuite către creditori.

Examinând apelul declarat de către creditoare în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București a reținut, în ceea ce privește retribuția variabilă a lichidatorului judiciar, că, dat fiind caracterul consensual al stabilirii onorariului cuvenit acestuia pentru activitatea desfășurată, judecătorul sindic nu poate interveni în acest acord de voințe și, de altfel, nici nu a fost sesizat în cauză pentru a interveni în acordul de voințe, ci pentru a tranșa modul de interpretare a clauzei referitoare la cuantumul onorariului procentual.

Procedând la interpretarea clauzei, instanța de apel a constatat că părțile implicate - lichidatorul judiciar și creditorul majoritar - nu au avut în vedere ca onorariul lichidatorului să se raporteze și la sumele de bani existente deja în contul debitoarei, recuperate în cursul mandatului fostului lichidator judiciar.

Cât privește cazul particular al onorariului lichidatorului judiciar calculat la sumele repartizate din contul escrow, Curtea a constatat că acestea au intrat în patrimoniul debitoarei anterior preluării activității de către noul lichidator și, prin urmare, recuperarea acestora și distribuirea către creditori nu este o consecință a activității depuse de noul lichidator.

Așadar, în cel de-al doilea litigiu, chestiunea litigioasă nu a fost aceea a legalității distribuirii fondurilor către creditori, din perspectiva prevederilor art. 160 din Legea nr. 85/2014, precum în primul litigiu și, mai mult decât atât, cât privește retribuția variabilă a lichidatorului judiciar, s-a apreciat că nu poate fi calculată în funcție și de sumele de bani recuperate de către fostul lichidator judiciar, nu pentru motivul că aceste sume de bani nu ar fi trebuit distribuite conform Legii nr. 85.2014, ci din cauză că recuperarea acestora și distribuirea către creditori nu este o consecință a activității depuse de noul lichidator, chestiune care nu are nicio legătură cu aspectele litigioase tranșate în primul litigiu, prin Decizia nr. 516A/2021.

În ceea ce privește legalitatea distribuirii comisionului UNPIR, în cel de-al doilea litigiu s-a apreciat că, pentru calcularea acestui comision, este incidentă o prevedere din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, în aplicarea căreia procentul de 2% nu se aplică încasărilor realizate din continuarea activității curente a societății debitoare, care, în cauză, nu au fost individualizate, motiv pentru care se impune sancțiunea anulării acestor acte, cu consecința refacerii lor în raport de cele statuate în Decizia nr. 555/4.04.2022.

Prin urmare, nici din această perspectivă nu se poate reține dezlegarea aceleiași chestiuni litigioase ca în dosarul nr. x/2020, întrucât nu s-a pus problema compatibilității existenței contului escrow cu stadiul procedurii și a distribuirii fondurilor către creditori potrivit art. 160 din Legea nr. 85/2014, ci a interpretării și a aplicării art. 120 alin. (3) lit. a) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, pentru calcularea comisionului UNPIR.

Ca atare, în mod corect a constatat instanța de revizuire faptul că, în dosarul nr. x/2020, nu s-a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la comisionul U.N.P.I.R. și la retribuția variabilă a lichidatorului judiciar, astfel încât, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele D.. și E. consorțiu desemnat în calitate de lichidator judiciar al Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București RADET RA împotriva Deciziei nr. 2628 din 7 decembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2024.