ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 18 noiembrie 2021 în dosarul nr. x/2013, apelanta reclamantă pârâtă A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L) a solicitat îndreptarea erorilor de calcul existente în cuprinsul deciziei civile nr. 564 din 28 martie 2019, după cum urmează:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 24.012.966,56 RON) respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională".

Cu următorul text:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 13.071.292,19 RON minus 527.120,35 RON, reprezentând diferențele aferente sumelor neachitate de către C., adică 12,544.171,84 RON) respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28.186,728,79 RON, din care s-au scăzut diferențele aferente sumelor neachitate de către C. de 1.950.592,95 RON, adică 26.236.135,84 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională".

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON".

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON reprezentând sumele neachitate de către C., în total 38.780.307,68 RON.

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puțin sumele neachitate de către C..

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.715,50 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puțin sumele neachitate de către C.".

În motivarea cererii, s-a învederat că prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr. x/2013, Compania Națională Poșta Română S.A. ("C.") a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata 106.438.624 RON, compusă din:

- suma de 24.012.966,56 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul convenit inițial prin contract;

- suma de 28.186.728,79 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul convenit inițial prin contract;

- suma de 54.238.928,8 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Rural achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul din contractul inițial.

În esență, a mai arătat că, în ceea ce privește eroarea materială, aceasta privește calculul aferent diferențelor de preț al serviciilor de Transport Urban, expus în tabelul centralizator depus de C. în dovedirea pretențiilor sale. Mai precis, după verificarea tabelului, a reieșit că a fost efectuată o eroare în utilizarea programului Excel, ca urmare a faptului că tabelul conținea și subtotaluri pentru fiecare perioadă analizată. Din eroare, aceste subtotaluri au fost adăugate la totalul final, astfel încât au fost dublate sumele aferente perioadei 2007 - 2009, respectiv suma de 10.941.671,39 RON a fost dublată în totalul de 24.012.966,56 RON.

Prin urmare, consideră că valoarea numerică a sumei la care a fost obligată reclamanta-pârâtă reprezintă o simplă eroare materială, valoarea corectă aferentă diferenței dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul convenit inițial prin contract fiind de 13.071.292,19 RON, aspect confirmat inclusiv de C.. Rectificarea acestei valori va avea drept consecință rectificarea valorii totale la care reclamanta-pârâtă a fost obligată la plată. Așadar, totalul de 52.199.695,2 RON este necesar a fi rectificat în 41.258.020,98 RON.

Apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 7 pronunțată în Camera de Consiliu la 20 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis în parte cererea de îndreptare materială formulată de apelanta reclamantă pârâtă A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 564/28.03.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2013, după cum urmează:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 24.012.966,56 RON) respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională."

Cu următorul text:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 13.071.292,19 RON) respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28.186,728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională."

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON."

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON".

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract."

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract."

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract.",

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că, deși ca urmare a remedierii materiale, are loc o modificare a sumelor de bani din dispozitivul deciziei, această modificare este generată de eroarea de calcul ce rezultă cu evidență din cuprinsul centralizatorului depus la dosar (o eroare aritmetică), și nu o eroare de judecată care să impună reexaminarea probelor sau fondul cauzei.

Împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a declarat recurs, arătând că instanța fondului a interpretat greșit norma de drept material, respectiv art. 281 din vechiul C. proc. civ., încadrând critica în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

După expunerea situației de fapt, în motivare, recurenta arată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 din vechiul C. proc. civ., deoarece cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimata-reclamantă nu vizează erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, erori de calcul și orice alte erori, ci vizează o eroare de judecată, motivat de faptul că intimata nu a contestat tabelul centralizator.

Recurenta arată că motivarea instanței de apel referitoare la faptul că apelanta reclamantă pârâtă G4S nu a contestat modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia care privește modalitatea de calcul a sumelor expuse în cuprinsul facturilor din centralizator și nu la eventualele erori de calcul reprezentând totalul sumelor menționate în cuprinsul acestor facturi, nu poate fi reținută, deoarece referirea făcută la centralizator nu poate fi apreciată decât raportându-se la centralizator cu tot ceea ce el cuprinde, respectiv atât modalitatea de calcul, cât și corectitudinea cifrelor din conținutul acestui document.

Prin decizia nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că instituția îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, astfel încât, pe calea procedurii reglementate de art. 281 din vechiul C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate și remediate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Din această perspectivă, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 281 din vechiul C. proc. civ., deoarece, prin instituția îndreptării erorilor materiale nu se poate modifica dispozitivul hotărârii. Or, din încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte a constatat că a fost modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 41.258.020,98 RON, în loc de 52.199.695,2 RON, ceea ce nu este permis sub pretextul rectificării să fie modificată în fapt soluția, respectiv cuantumul sumei din dispozitiv.

Față de faptul că, prin încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022, instanța de apel a modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul obligării reclamantei-pârâte la o sumă mai mică (41.258.020,98 RON) decât cea inițială (52.199.695,2 RON), Înalta Curte a statuat că, în situația de față, nu se pune problema existenței unei erori pur formale strecurate în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 cu prilejul redactării, astfel că, nu și-a însușit apărarea intimatei referitoare la faptul că instanța de apel nu a modificat soluția pronunțată pe fondul cauzei, ci a menționat o altă valoare numerică.

În acest context, Înalta Curte a mai subliniat faptul că aceeași instanță a reținut în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 că "apelanta-reclamantă G4S nu a contestat plata acestor servicii de către COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. și nici modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia …"

Împotriva deciziei instanței de recurs, la 26 iulie 2022, societatea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin avocat, a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 1090/11.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022 și, pe cale de consecință, rejudecarea și respingerea recursului formulat de C.N.P.R. S.A. împotriva încheierii nr. 7/20.01.2022 a Curții de Apel București, ca nefondat, și, pe cale de consecință, menținerea acestei din urmă hotărâri ca legală și temeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului (recurs și contestație în anulare).

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317-318 și următoarele raportat la art. 281

3

C. proc. civ. (forma în vigoare la 31.01.2013).

În motivarea contestației, autoarea prezentului demers judiciar a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la 31.01.2013).

În concret, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a observat faptul că instanța de apel a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială pe care a formulat-o.

Totodată, a arătat că, dacă instanța ar fi observat că admiterea cererii de îndreptare eroare materială are la bază existența clară a unei greșeli de calcul dovedită de suma ce rezultă din adunarea facturilor aferente diferenței pentru serviciile de Transport Urban, respectiv 13.071.292,19 RON, și nu 24.012.966,56 RON, atunci aceasta nu ar fi considerat că îndreptarea valorilor din dispozitivul deciziei civile nr. 564/28.03.2019 nu poate fi dispusă pentru că ar reprezenta o modificare a soluției.

A mai învederat că soluția instanței de apel este reprezentată de rezultatul juridic al dezlegării în drept, respectiv admiterea cererii reconvenționale și că această soluție a rămas aceeași, cererea reconvențională împotriva A. fiind admisă și înainte, și după admiterea cererii de îndreptare eroare materială formulată de A., iar ceea ce s-a modificat este cuantumul sumei la care societatea a fost obligată, acest lucru fiind determinat exclusiv de existența unei greșeli de calcul, pe care instanța de apel a recunoscut că a săvârșit-o.

Or, în accepțiunea contestatoarei, soluția instanței de recurs omite tocmai împrejurarea esențială că sumele din facturi adunate dau 13.071.292,19 RON, și nu 24.012.966,56 RON, decizia nr. 1090/11.05.2022 făcând abstracție de existența greșelii de calcul, ceea ce se subsumează motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. forma în vigoare la 31.01.2013.

Cât privește admisibilitatea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la 31.01.2013, autoarea prezentului demers judiciar arată că, prin raportare la motivele vădite de nelegalitate ale deciziei nr. 1090/11.05.2022, în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru formularea contestației în anulare.

În susținerea admisibilității acestei căi extraordinare de atac, contestatoarea a învederat că, potrivit doctrinei de drept procesual civil, acest motiv de contestație în anulare vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, legea având în vedere tocmai acele greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului.

De asemenea, raportându-se atât la doctrină, cât și la jurisprudență, contestatoarea a învederat că trebuie apreciate greșelile materiale raportat la datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii, aceasta deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.

Prin urmare, contestatoarea conchide în sensul admisibilității căii extraordinare de atac promovate, aceasta reprezentând, în opinia sa, singurul mijloc procesual prin care este posibilă remedierea nelegalității săvârșite de către instanța de recurs, care nu a observat greșeala efectivă de calcul, respectiv că modificarea dispozitivului deciziei nr. 564/28.03.2019 este eminamente consecința corectării acestei greșeli de calcul săvârșită de instanța de apel în pronunțarea acestei din urmă hotărâri.

Sub aspectul temeiniciei contestației în anulare formulate, contestatoarea a arătat că instanța supremă a ignorat împrejurarea că art. 281 C. proc. civ. permite formularea unei cereri de îndreptare eroare materială pentru a se îndrepta inclusiv greșelile de calcul, cum ar fi adunările, diferențele, înmulțirile acestor numere atunci când s-a soluționat cauza și redactat hotărârea, corectarea unei greșeli de calcul implicând modificarea numerelor greșite oriunde ar fi menționate, în dispozitiv sau considerente, fără ca această corectare a numerelor greșite să echivaleze cu însăși modificarea soluției.

Astfel, arată că, prin admiterea în parte a cererii de îndreptare eroare materială, Curtea de Apel București a recunoscut că a greșit adunarea valorilor facturilor incluse în centralizatorul depus de C. S.A., recunoscând astfel că diferența de 10,941,674.37 RON (dintre suma reală potrivit facturilor și suma fictivă obținută prin dublarea subtotalurilor anuale) nu are un corespondent în realitatea raporturilor dintre părți.

Prin urmare, apreciază că instanța supremă nu a observat în soluționarea cauzei că este vorba despre o simplă greșeală de calcul ce a fost îndreptată de Curtea de Apel București prin încheierea nr. 7/20.01.2022, greșeală de calcul a cărei îndreptare nu a modificat soluția juridică pronunțată de instanța de apel.

Mai arată că natura acestei greșeli, de simplă eroare materială de calcul, rezultă din motivarea încheierii nr. 7/20.01.2022, instanța de apel arătând că suma reală este confirmată de adunarea valorii facturilor incluse în centralizatorul C., motiv pentru care consideră că nu poate fi sancționată prin plata unei valori suplimentare de 10,941,674.37 RON, care nu există în realitate, aceasta rezultând dintr-o greșeală de matematică.

În continuare, contestatoarea susține că greșeala săvârșită de Înalta Curte în soluționarea recursului este una eminamente materială, explicația instanței de apel nefiind observată, dovadă fiind cele reținute de instanța de recurs în paragraful 3 din pagina 10/11 a deciziei nr. 1090/11.05.2022 că: Instituția îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, pentru ca, în cele din urmă, să dispună contrar acestei rețineri.

Contestatoarea susține că greșeala materială este una decisivă, influențând soluția pronunțată de instanța de recurs, care a ignorat faptul că eroarea este una de calcul ce rezultă din adunarea facturilor deduse judecății de C. S.A., greșeală recunoscută de instanța care a săvârșit-o.

Totodată, apreciază ca fiind lipsit de relevanță (neafectând natura greșelii săvârșite de instanța de apel) că, anterior, Curtea de Apel București reținuse faptul că autoarea prezentului demers judiciar nu a contestat plata serviciilor de Transport Urban și nici modalitatea de calcul expusă în cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia, pentru că această reținere nu exclude obligația instanței de judecată de a corobora toate probele și de a verifica sumele la plata cărora obligă o parte.

Mai mult, autoarea prezentului demers judiciar susține că nu avea de ce să conteste centralizatorul în care erau incluse facturile vizate de cererea reconvențională, pentru că aceste facturi erau corecte.

În încheiere, contestatoarea conchide în sensul că trecerea cu vederea a greșelii de calcul ce a intervenit la momentul redactării deciziei civile nr. 564/28.03.2019 a determinat Înalta Curte să rețină că nu s-ar putea corecta sumele din dispozitivul hotărârii referite.

Prin urmare, consideră că eroarea materială în care s-a aflat instanța supremă este una suficient de gravă pentru a permite incidența motivului reglementat de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, în final, contestatoarea a reiterat solicitarea de admitere a contestației în anulare și anularea deciziei deciziei nr. 1090/11.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022 și, pe cale de consecință, rejudecarea și respingerea recursului formulat de C.N.P.R. S.A. împotriva încheierii nr. 7/20.01.2022 a Curții de Apel București, ca nefondat.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată, în principal, pe dispozițiile art. 318 alin. (1), art. 281

3

C. proc. civ. (forma în vigoare la 31.01.2013).

La 16 noiembrie 2022, intimata C.N. POȘTA ROMÂNĂ S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, invocând, totodată, excepțiile tardivității și inadmisibilității formulării contestației în anulare.

La termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte a respins, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii, excepția tardivității formulării contestației în anulare și a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.

Analizând argumentele invocate în susținerea contestației în anulare, subsumate motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe prima teză a art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, susținând existența unei greșeli materiale în dezlegarea dată recursului formulat de intimată.

Teza întâi a textului legal, anterior menționat, reglementează contestația în anulare specială, care poate fi exercitată atunci când hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Față de caracterul de cale de atac de retractare al contestației în anulare, existența unei "greșeli materiale" la care se referă art. 318 teza I C. proc. civ. din 1865 presupune o interpretare restrictivă.

Astfel, trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus, în mod necesar, la pronunțarea unei soluții eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante existente la dosarul cauzei.

Așadar, noțiunea de "greșeală materială" prevăzută de art. 318 din C. proc. civ. de la 1865 se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, precum: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte aspecte asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Este cu consecvență statuat și în doctrină că această noțiune trebuie interpretată restrictiv, prin intermediul său neputând fi îndreptate greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Totodată, cu ocazia analizării motivului reprezentat de greșeala materială, instanța de retractare trebuie să se raporteze numai la actele existente la dosarul de recurs în momentul pronunțării hotărârii contestate. Explicația constă în aceea că se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale doar prin raportare la ceea ce instanța de recurs avea la dispoziție în momentul pronunțării hotărârii.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că autoarea contestației în anulare susține, în esență, că greșeala materială care a condus la admiterea recursului intimatei constă în faptul că "explicația instanței de apel a fost neobservată sau trecută cu vederea" și că instanța de recurs a făcut abstracție de existența greșelii de calcul.

Având în vedere considerentele de ordin teoretic mai sus menționate, prin care s-a arătat că noțiunea de "greșeală materială" trebuie interpretată ca referindu-se la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, Înalta Curte constată că în recursul formulat de C.N. Poșta Română S.A. împotriva încheierii nr. 7/20 ianuarie 2022 a fost dezlegată chestiunea încadrării solicitărilor petentei A. (B.) în noțiunea de "eroare materială" prevăzută de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, instanța realizând o analiză a criticilor recurentei și un raționament prin care a calificat juridic erorile invocate de parte.

Pentru a ajunge la concluzia aplicării greșite de către instanța de apel a prevederilor art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, instanța de recurs a avut în vedere inclusiv faptul că apelanta-reclamantă G4S nu a contestat "modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia".

Având în vedere că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, nu pot fi îndreptate greșeli de judecată, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, Înalta Curte reține că toate aspectele evocate de contestatoare nu pot fi subsumate noțiunii de "greșeli materiale" prevăzute de art. 318 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, criticile prezentate nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac extraordinară de retractare se limitează la motivele prevăzute în art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865 și nu poate fi transformată, printr-o interpretare extensivă a noțiunii de "greșeală materială", într-o cale de atac de reformare asemănătoare recursului, astfel cum se tinde de către contestatoare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 318-320 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.