ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1928/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 18 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2013, apelanta-reclamantă pârâtă A. S.R.L. (B. S.R.L.) a solicitat îndreptarea erorilor de calcul existente în cuprinsul deciziei civile nr. 564 din 28 martie 2019, după cum urmează:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 24.012.966,56 RON), respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin actele adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională",

Cu următorul text:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 13.071.292,19 RON minus 527.120,35 RON, reprezentând diferențele aferente sumelor neachitate de către CNPR, adică 12,544.171,84 RON), respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28.186,728,79 RON, din care s-au scăzut diferențele aferente sumelor neachitate de către CNPR de 1.950.592,95 RON, adică 26.236.135,84 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională".

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă CNPR S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă B. a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON",

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă CNPR S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă B. a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON reprezentând sumele neachitate de către CNPR, în total 38.780.307,68 RON".

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte B. la plata către pârâta reclamantă CNPR S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract",

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte B. la plata către pârâta reclamantă CNPR S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puțin sumele neachitate de către CNPR".

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract",

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.715,50 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puțin sumele neachitate de către CNPR".

În motivarea revizuirii s-a învederat că prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr. x/2013, Compania Națională Poșta Română S.A. ("CNPR") a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata 106.438.624 RON, compusă din:

- suma de 24.012.966,56 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul convenit inițial prin contract;

- suma de 28.186.728,79 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul convenit inițial prin contract;

- suma de 54.238.928,8 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Rural achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul din contractul inițial.

În esență, a arătat că, în ceea ce privește eroarea materială, aceasta privește calculul aferent diferențelor de preț al serviciilor de Transport Urban, expus în tabelul centralizator depus de C.N.P.R. în dovedirea pretențiilor sale. Mai precis, după verificarea tabelului, a reieșit că a fost efectuată o eroare în utilizarea programului Excel, ca urmare a faptului că tabelul conținea și subtotaluri pentru fiecare perioadă analizată. Din eroare, aceste subtotaluri au fost adăugate la totalul final, astfel încât au fost dublate sumele aferente perioadei 2007-2009, respectiv suma de 10.941.671,39 RON a fost dublată în totalul de 24.012.966,56 RON.

Prin urmare, consideră că valoarea numerică a sumei la care a fost obligată reclamanta-pârâtă reprezintă o simplă eroare materială, valoarea corectă aferentă diferenței dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin actele adiționale și prețul convenit inițial prin contract fiind de 13.071.292,19 RON, aspect confirmat inclusiv de C.N.P.R. Rectificarea acestei valori va avea drept consecință rectificarea valorii totale la care reclamanta-pârâtă a fost obligată la plată. Așadar, totalul de 52.199.695,2 RON este necesar a fi rectificat în 41.258.020,98 RON.

Apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 7 pronunțată în Camera de consiliu la 20 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis în parte cererea de îndreptare materială formulată de apelanta reclamantă pârâtă A. S.R.L. (B. S.R.L.) și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 564/28.03.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2013, după cum urmează:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 24.012.966,56 RON), respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională",

Cu următorul text:

"în privința sumelor reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 13.071.292,19 RON), respectiv diferența dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de prețul majorat prin Actele Adiționale și prețul agreat inițial prin contract (de 28.186,728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părților în situația anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvențională".

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă CNPR S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă B. a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON",

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptățită apelanta pârâtă reclamantă CNPR S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă B. a sumei de bani reprezentând diferența dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar calculate la prețul majorat prin actele adiționale și costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferență fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON".

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte B. la plata către pârâta reclamantă CNPR S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract",

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinței apelate și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecința obligării reclamantei pârâte B. la plata către pârâta reclamantă CNPR S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON, reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban și procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract."

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract",

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON reprezentând diferența dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiționale anulate și valoarea acelorași servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că deși ca urmare a remedierii materiale are loc o modificare a sumelor de bani din dispozitivul deciziei, această modificare este generată de eroarea de calcul ce rezultă cu evidență din cuprinsul centralizatorului depus la dosar (o eroare aritmetică) și nu o eroare de judecată, care să impună reexaminarea probelor sau fondul cauzei.

Împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a declarat recurs, arătând că instanța fondului a interpretat greșit norma de drept material, respectiv art. 281 din vechiul C. proc. civ., încadrând critica în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

După expunerea situației de fapt, în motivare, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, deoarece cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimata-reclamantă nu vizează erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, erori de calcul și orice alte erori, ci vizează o eroare de judecată, motivat de faptul că intimata nu a contestat tabelul centralizator.

Recurenta a precizat că motivarea instanței de apel referitoare la faptul că apelanta-reclamantă-pârâtă B. nu a contestat modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia care privește modalitatea de calcul a sumelor expuse în cuprinsul facturilor din centralizator, iar nu eventualele erori de calcul reprezentând totalul sumelor menționate în cuprinsul acestor facturi, nu poate fi reținută, deoarece referirea făcută la centralizator nu poate fi apreciată decât raportându-se la centralizator cu tot ceea ce el cuprinde, respectiv atât modalitatea de calcul, cât și corectitudinea cifrelor din conținutul acestui document.

Prin decizia nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de îndreptare eroare materială, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că instituția îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, astfel încât, pe calea procedurii reglementate de art. 281 din vechiul C. proc. civ., nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate și remediate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Din această perspectivă, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 281 din vechiul C. proc. civ., deoarece, prin instituția îndreptării erorilor materiale nu se poate modifica dispozitivul hotărârii. Or, din încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte a constatat că a fost modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 41.258.020,98 RON, în loc de 52.199.695,2 RON, ceea ce nu este permis sub pretextul rectificării să fie modificată, în fapt, soluția, respectiv cuantumul sumei din dispozitiv.

Față de faptul că, prin încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022, instanța de apel a modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul obligării reclamantei-pârâte la o sumă mai mică (41.258.020,98 RON) decât cea inițială (52.199.695,2 RON), Înalta Curte a statuat că, în situația de față, nu se pune problema existenței unei erori pur formale strecurate în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 cu prilejul redactării, astfel că nu și-a însușit apărarea intimatei referitoare la faptul că instanța de apel nu a modificat soluția pronunțată pe fondul cauzei, ci a menționat o altă valoare numerică.

În acest context, Înalta Curte a mai subliniat că aceeași instanță a reținut în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 că "apelanta-reclamantă B. nu a contestat plata acestor servicii de către COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. și nici modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvențională, respectiv centralizatorul acesteia (...)".

Împotriva deciziei instanței de recurs, la 29 iulie 2022, revizuenta A. S.R.L. (B. S.R.L.) a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, rejudecarea și respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel București și, pe cale de consecință, menținerea acestei din urmă hotărâri ca legală și temeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului (recurs și revizuire).

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că din considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că aceasta a trecut cu vederea împrejurarea esențială că se dispune cu privire la o sumă de bani care nu există în realitate și că obiectul pricinii nu mai este în ființă. Considerând că nu s-ar putea îndrepta eroarea materială bazată pe o greșeală de calcul, instanța supremă a validat menținerea în circuitul civil a unei obligații ce privește un obiect inexistent.

Astfel, instanța de recurs a menținut obligația revizuentei A. de plată a sumei de 52.199.695,2 RON, deși acest obiect nu există ca atare, obiectul existând numai în limita sumei de 41.258.020,98 RON, diferența pentru serviciile de Transport Urban, adunate, fiind în cuantum de numai 13.071.292,19 RON.

În primul rând, prin raportare la motivul de nelegalitate al deciziei nr. 1090/11.05.2022, revizuenta apreciază că sunt îndeplinite în cauză condițiile legale pentru formularea revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 3 din C. proc. civ. de la 1865, forma în vigoare la 31 ianuarie 2013.

Potrivit acestor dispoziții legale, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă".

Decizia nr. 1090 din 11 mai 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii nr. 7/20.01.2022 și a modificat încheierea recurată, respingând cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată, reprezintă o hotărâre a unei instanțe de recurs prin care s-a evocat fondul cererii cu care instanța a fost învestită.

În al doilea rând, premisa acestui motiv de revizuire are în vedere necesitatea modificării hotărârii judecătorești cât timp aceasta nu corespunde realității, obiectul pricinii nefiind în ființă și prestația la care partea a fost obligată nu se poate aduce la îndeplinire.

Autoarea căii de atac susține faptul că această premisă este îndeplinită, deoarece prin decizia instanței de recurs se validează un obiect care nu este parțial în ființă, suma de 10.941.671,39 RON neexistând.

În acest sens, s-a arătat că revizuenta a fost obligată, prin decizia civilă nr. 564 din 28 martie 2019, la plata sumei de 24.012.966,56 RON, aferentă serviciilor de Transport Urban și a sumei de 28.186.728,79 RON, aferentă serviciilor de procesare simplificată/completă, totalizând suma de 52.199.695 RON, conform centralizatorului depus în probațiune de către partea adversă, respectiv COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A.

Suma de 24.012.966,56 RON, aferentă serviciilor de Transport Urban nu există ca atare în realitate, ci ea a fost obținută prin dublarea subtotalurilor aferente diferențelor de preț al serviciilor de Transport Urban, expus în tabelul centralizator depus de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. în dovedirea pretențiilor sale.

Din eroare, subtotalurile anilor 2007-2009 au fost adăugate la totalul final, astfel încât au fost dublate sumele aferente perioadei 2007-2009, respectiv suma de 10.941.671,39 RON a fost dublată în totalul de 24.012.966,56 RON.

Rezultă, așadar, că revizuirea promovată în cauză este admisibilă, aceasta reprezentând remediul procesual prin care este posibilă înlăturarea nelegalității săvârșite de către instanța de recurs.

În al treilea rând, prin decizia nr. 1090 din 11 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a trecut cu vederea greșeala de calcul săvârșită de Curtea de Apel București și a apreciat că îndreptarea acesteia nu ar fi posibilă.

Or, această soluție de respingere a cererii de îndreptare eroare materială echivalează cu menținerea obligării pârâtei (revizuenta din prezenta cauză) la plata sumei de 24.012.966,56 RON, aferentă serviciilor de Transport Urban.

Revizuenta a precizat că s-a recunoscut, în mod expres, de către COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. că suma de 24.012.966,56 RON nu există, aceasta fiind determinată artificial pe baza unei erori constând în dublarea sumelor aferente perioadei 2007-2009 pentru serviciile de Transport Urban.

În acest context, decizia instanței de recurs confirmă un obiect ce nu există în parte, motiv pentru care, revizuenta solicită să se constate că este întemeiată cererea de revizuire și, pe cale de consecință, solicită admiterea acesteia și schimbarea soluției nelegale prin confirmarea necesității îndreptării erorii materiale săvârșite de Curtea de Apel București.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată; ca o chestiune prealabilă, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, apreciind că argumentele prezentate de revizuentă nu se încadrează în prevederile art. 322 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. de la 1865.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. (B. S.R.L.), din perspectiva criticilor formulate și a condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A., Înalta Curte constată că aceasta vizează condițiile de admisibilitate, iar argumentele prezentate de intimată în cuprinsul întâmpinării reprezintă apărări pe fond și nu constituie în mod strict o excepție propriu-zisă. Calea extraordinară de atac exercitată de parte este admisibilă sub aspect formal, urmând ca, în funcție de motivele concrete invocate în susținerea acesteia, instanța să aprecieze dacă ea poate sau nu să fie admisă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.

Textul de lege are în vedere situația în care debitorul a fost obligat să predea un bun cert și determinat, iar acesta a dispărut sau a pierit, după pronunțarea hotărârii judecătorești.

Este de reținut că mijlocul procedural al revizuirii este deschis indiferent de cauzele care au determinat dispariția bunului.

În măsura în care obiectul pricinii a dispărut anterior pronunțării hotărârii, creditorul are posibilitatea de a solicita valoarea obiectului pierdut sau pierit, potrivit art. 132 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. de la 1865, în timp ce debitorul are posibilitatea de a se apăra corespunzător invocând pierirea obiectului pricinii, ceea ce nu este cazul în speță, revizuenta fiind obligată la plata unei sume de bani.

Așadar, motivul de revizuire analizat are în vedere un bun individual determinat, însă revizuenta din prezenta cauză susține faptul că prin decizia instanței de recurs se validează un obiect care nu este parțial în ființă, suma de 10.941.671,39 RON neexistând.

Înalta Curte reține că suma de bani la care se referă revizuenta reprezintă un bun determinat generic, care poate fi înlocuit oricând cu un bun de același gen.

Prin intermediul revizuirii se invocă aspecte care vizează fondul litigiului dintre părți, autoarea căii de atac urmărind, în realitate, să fie exonerată de obligația de plată a sumei de 10.941.671,39 RON, ceea ce nu este posibil, întrucât instanța de recurs a respins, în mod irevocabil, cererea de îndreptare a erorii materiale.

Calea revizuirii nu este deschisă părții pentru a supune unui nou control de legalitate aspecte deduse judecății prin intermediul recursului și care au primit o dezlegare jurisdicțională și nici pentru reluarea unor chestiuni ce țin de fondul litigiului.

Dacă ar fi primite susținerile revizuentei ar însemna ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pe alte aspecte decât cele expres și limitativ reglementate de normele procedurale.

Prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. de la 1865, motiv pentru care, în temeiul art. 326 din același cod, Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. (B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.