ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub număr de dosar nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

1) Să constate nulitatea absolută a clauzelor 3.5 și 3.7 din Contractul de credit nr. x din 27.09.2007 și să oblige pârâta la restituirea tuturor sumelor plătite cu titlu de comision de procesare și comision de administrare din momentul încheierii contractului și până la data restituirii efective de către pârâtă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume și până la achitarea integrală a debitului.

Valoarea capătului 1 de cerere este de 30.948,04 CHF (94316,14 RON), această sumă fiind obținută prin adunarea valorii comisionului de procesare 3.498,00 CHF (7.160,41 RON), cu valoarea sumelor plătite de către reclamanți ca și comision lunar de administrare - 27.450,04 CHF (87.755,73 RON), conform extraselor de cont și planurilor de rambursare atașate. Curs BNR 1 CHF/RON valabil în data scadenței.

2) Să constate nulitatea absolută a clauzelor 4.1 și 4.6 din Contractul de credit nr. x din 27.09.2007 și să dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea tuturor plăților efectuate în temeiul contractului de credit menționat la valoarea de la momentul semnării acestuia (2,0470 RON/CHF), respectiv calcularea și plata ratelor și a tuturor rambursărilor la valoarea în RON a francului elvețian de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la cursul CHF- LEU de la data semnării contractului, și la restituirea tuturor sumelor plătite în plus rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la data semnării contractului, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea debitului de către pârâtă;

Reclamanții au apreciat valoarea capătului 2 de cerere ca fiind de 176.914,56 RON.

3) Să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 4001 din 20 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 17 iulie 2018 sub număr de dosar x/2018

La 19 septembrie 2018, reclamanții A. și B. au depus la dosar cerere de renunțare la judecată cu privire la primul capăt de cerere prin care au solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor cuprinse in art. 3.5 și 3.7 din Contractul de credit bancar referitoare la comisionul de procesare si administrare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

La aceeași dată, 19 septembrie 2018, reclamanții au formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată inițială prin care au solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și:

I. Nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de Contractul de credit nr. x și anume: art. 3.3 "La data încheierii prezentului Contract, rata dobânzii curente este de 4,9 %/an. Banca poate modifica Rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, urmând sa aducă la cunoștința împrumutatului noua Rata a dobânzii în modalitățile menționate în "Condițiile Generale de Derulare a Afacerilor"; art. D.3 din Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare "Banca își rezervă dreptul de a modifica oricând nivelul dobânzilor, spezelor și comisioanelor pentru serviciile prestate în funcție de costurile Băncii și de evoluția ratelor de dobândă pe piața financiar-bancară . . . . . . . . . ."; art. C.2.6 din Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare; art. C.3 din Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare;

II. ca urmare a încălcării normelor imperative și care reglementează condițiile de validitate a contractelor: la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de credit ipotecar nr. x din27.09.2007 după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 2,511%+ valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni; restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor indicate ca fiind abuzive împreună cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data reținerii până la plata efectivă a acestora; refacerea planului de eșalonare a creditului care să nu conțină și sumele de bani care urmau a fi achitate în baza clauzelor constatate ca și abuzive atât cel de procesare, cât și cu privire la dobânda revizuibilă.

Prin sentința civilă nr. 3730 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a luat act că reclamanții A. și B. au renunțat la judecarea capătului 1 al cererii de chemare în judecată referitor la constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor inserate la art. 3.5 și art. 3.7 din contract; a fost admisă în parte cererea modificată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; s-a constatat caracterul abuziv al mențiunii clauzei stipulate în convenția de credit bancar nr. x la art. 3.3, respectiv sintagma "în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii"; s-a declarat nulitatea absolută a sintagmei menționate anterior; a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, în echivalent RON la cursul BNR din data efectuării plății, diferența de dobândă contractuală nedatorată percepută din data de 18.01.2012 și până în prezent, această diferență urmând să fie calculată ca diferență între dobânda de 4,9% și dobânda contractuală efectiv încasată de pârâtă, sume la care se va calcula și dobânda legală aferentă, de la data încasării acestor diferențe și până la data achitării efective a lor de pârâtă și au fost respinse celelalte capete de acțiune (referitoare la stabilirea unei formule de calcul a dobânzii, refacere plan de rambursare, constatare caracter abuziv al clauzelor inserate la art. D.3, C.2.6 și C3 din condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare, stabilizare curs valutar și denominare), ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1337/2020 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a fost anulat apelul formulat de apelanta - pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3730 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți A. și B., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia.

Fără a-și încadra susținerile în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pornind de la scurte considerații generale cu privire la profesia de consilier juridic reglementată de Legea nr. 514/2003, recurenta-pârâtă C. S.A. a arătat, în esență, că, în ceea ce privește calitatea de reprezentant al instituției sale, au fost depuse mai multe înscrisuri.

A precizat că prin înscrisurile depuse în dovedirea calității de reprezentant, instituția pârâtă confirma faptul că D. - ce are calitatea de consilier juridic, angajată a recurentei C. S.A. în funcția de consilier juridic a fost mandatată în mod legal de către E., în calitate de coordonator colectiv al departamentului litigii din cadrul Divizei Juridice pentru reprezentare în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2015.

Sub un alt aspect, menționează că mandatul prin care doamna E. este împuternicită să reprezinte interesele Băncii în relațiile cu terții și în fața instanțelor de judecată își produce efectele de la data de 03.12.2012, acest mandat fiind valabil și în prezent, doamna E., în calitate de coordonator, având posibilitatea să delege un alt angajat al recurentei, aflat în subordinea sa pentru reprezentare în fața instanțelor de judecată.

În opinia recurentei, din interpretarea art. 151 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 514/2003 rezultă fără putință de tăgadă că dovada calității de reprezentant al unei persoane juridice de drept public sau privat se realizează prin depunerea împuternicirii acordate de persoana juridică consilierului juridic care are calitate de angajat al societății cu care are raporturi de muncă.

Intimații-reclamanți A. și B. nu au depus întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deși recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care înțelege să-și întemeieze recursul, criticile acesteia pot fi încadrate în motivul de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură absolută și peremptorie, dată fiind necesitatea de a se realiza o judecată între părți corect reprezentate.

Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

În primul rând, Înalta Curte reține că actul normativ care reglementează profesia de consilier juridic este Legea nr. 514/2003. Activitățile de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acțiuni, de exercitare și motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, prestarea unor astfel de activități fiindu-le permisă numai în condițiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

Apoi, Înalta Curte observă că art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant și enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convențională sau judiciară.

De asemenea, potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată se poate face numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

Conform art. 151 alin. (2) C. proc. civ., avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii, iar potrivit alin. (4) al aceluiași text de lege, reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

Din coroborarea textelor legale mai sus redate, rezultă că cererea de apel formulată de persoana juridică de drept privat, C. S.A., putea fi făcută fie prin reprezentantul legal, situație în care este obligatorie depunerea unui extras din registrul public care să ateste această calitate, fie prin reprezentant convențional, consilier juridic sau avocat, situație în care este obligatorie depunerea unei împuterniciri emise de persoana juridică al cărei angajat este.

În egală măsură, Înalta Curte reține incidența în speță a tezei a II-a a dispozițiilor art. 1373 alin. (2) din C. civ., din interpretarea căreia rezultă că prepusul este cel care, aflat sub directa supraveghere și control a comitentului, îndeplinește anumite funcții sau însărcinări din partea acestuia, pentru comitent sau pentru o altă persoană, raportul comitent/prepus fiind de esența contractului individual de muncă.

În acest sens, se reține că noțiunile de comitent și prepus au în vedere existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană - denumită comitent - de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus - aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Astfel, comitentul este o persoană îndreptățită să exercite direcția, supravegherea și controlul asupra modului de îndeplinire a funcției pe care a încredințat-o altei persoane (prepusului), iar prepusul este o persoană care acceptă să facă ceva în interesul altei persoane, punându-se sub direcția, supravegherea și controlul acesteia, o persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane.

În acest context, Înalta Curte, constată că cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă este semnată de doamna F., angajată în funcția de consilier juridic la C. S.A., fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, doamna F. a făcut dovada că este înscrisă în G., în condițiile art. 26 din Legea nr. 514/2003, care prevede că "evidențele consilierilor juridici și actualizarea permanentă a acestora se va realiza de către Asociațiile Profesionale la sfârșitul fiecărui an și se vor comunica Prefecturii, Consiliului Județean, instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală și baroului din județul respectiv".

Înalta Curte constată că, în speță, dovada raportului de prepușenie a fost făcută, în condițiile în care reprezentantul convențional al pârâtei, doamna F., a depus la dosar înscrisuri în susținerea calității de angajat al băncii în funcția de consilier juridic și copie de pe legitimația de membru al G., precum și împuternicirea sa, potrivit legii.

Așa fiind, calitatea de consilier juridic deținută de d-na F. îi conferă atributul reprezentării convenționale a recurentei în fața instanțelor judecătorești, în sensul avut în vedere de art. 80 alin. (1), de art. 84 alin. (1) și de art. 151 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva dezlegării pe care instanța de apel a dat-o excepției lipsei calității de reprezentant al apelantei-pârâte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1337/2020 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.