ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, la data de 17 mai 2021 la Tribunalul Sălaj, reclamanții: A. și B. au solicitat instanței obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism la recalcularea și plata efectivă a indemnizației de încadrare lunare începând cu data de 16.10.2018 și în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 88 indice 2 alin. (5) din Legea 304 din 2004, indemnizație actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 933 din 1 noiembrie 2021 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a fost admisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții A., B. în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Au fost obligați pârâții la recalcularea și plata efectivă a indemnizației de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 și în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2 % din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în temeiul art. 88 indice 2 alin. (5) din Legea 304 din 2004.

Aceste sume vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelurile declarate de pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 933/01.11.2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2021 cu consecința schimbării în tot în sensul că: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților A. și B. în contradictoriu cu acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca nefondată acțiunea reclamanților A. și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism;

Totodată, a respins ca lipsit de interes apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii, reclamanții B. și A. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea rejudecării apelului.

Totodată, prin cererea de recurs s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88

2

alin. (5) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006.

Intimata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A..

În privința cererii formulate de recurenții-reclamanți B. și A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88

2

alin. (5) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această excepție nu are legătură cu motivele pentru care s-a reținut inadmisibilitatea cererii de recurs, fiind invocată din altă perspectivă decât cea avută în vedere în aprecierea admisibilității căii extraordinare de atac formulate, astfel încât nu s-a mai impus punerea ei în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.