ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 103.707 RON + TVA (123.411,33 RON) - valoarea materialelor puse în operă și nedecontate, a sumei de 51.990,71 RON + TVA (61.868,94 RON) - valoarea transportului nedecontat și a sumei de 40.060,96 RON + TVA (47.672,54 RON) - valoarea manoperei nedecontate.

Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2021, a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat; a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI, având ca obiect "executare contract administrativ", ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 15 din 26 ianuarie 2021 a Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, constatându-se că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În esență, în cuprinsul motivării, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În fapt, între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. x/01.11.2016, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, având ca obiect "întreținere și reparații sectoare piatră cubică DJ 251 A", de la data ordinului de începere a lucrărilor în conformitate cu obligațiile asumate prin contract .

Prin sentința civilă nr. 959/24.11.2017, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 177/01.02.2018 a Curții de Apel Galați (prin respingerea recursului declarat de reclamantă), a fost respinsă excepția nulității absolute a procesului-verbal de recepție nr. x/23.06.2017, invocată de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, fiind respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI.

Prin această acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 374.454,39 RON, rezultată din însumarea facturii fiscale nr. x/30.12.2016, în valoare de 239.922,98 RON, și a facturii fiscale nr. x/19.06.2017, în valoare de 148.763,6 RON, din care se scade factura fiscală storno, în valoare de 23.752,19 RON, precum și factura fiscală nr. x/19.06.2017, în valoare de 9.520 RON. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare, calculate potrivit art. 3 pct. 2

1

din O.G. nr. 13/2011, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 3028/21.05.2019, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus rezoluțiunea contractului din culpa reclamantei, considerându-se că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale .

Totodată, prin sentința civilă nr. 349/13.10.2020, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare; s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI, având ca obiect executare contract administrativ (respectiv cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 330.000 RON, fără TVA, la care se adaugă și TVA în valoare de 66.000 RON, reprezentând contravaloare execuție lucrări nr. x din 01.11.2016), pentru autoritate de lucru judecat .

În cauză, a fost reținută autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 959/24.11.2017, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 177/01.02.2018 a Curții de Apel Galați.

Prin cererea dedusă judecății în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI la plata sumei de 103.707 RON + TVA (123.411,33 RON) - valoarea materialelor puse în operă și nedecontate, a sumei de 51.990,71 RON + TVA (61.868,94 RON) - valoarea transportului nedecontat și a sumei de 40.060,96 RON + TVA (47.672,54 RON) - valoarea manoperei nedecontate, datorate conform contractului de execuție lucrări nr. x/01.11.2016, contract pentru care s-a dispus rezoluțiunea prin sentința civilă nr. 3028/21.05.2019, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2018.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1635 alin. (1) din C. civ., potrivit cărora restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, aceste dispoziții reprezintă dreptul comun în materie.

În cauză, izvorul obligațiilor este reprezentat de contractul încheiat între părți, astfel încât reclamanta nu poate recurge la dispozițiile generale, reprezentate de art. 1635 din C. civ.

Sunt nefondate susținerile apelantei-reclamante, potrivit cărora în ceea ce privește repunerea în situația anterioară părțile nu au prevăzut nicio clauză în contract, instanța de fond făcând confuzie între dreptul la restituirea prestațiilor și acordarea daunelor-interese.

Așa cum s-a arătat, izvorul obligațiilor părților este reprezentat de contractul de prestări-servicii încheiat în conformitate cu Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Modalitatea de încetare a contractului a fost prevăzută în acesta, respectiv la art. 10.2 și art. 10.3.

Contractul poate înceta prin nerespectarea obligațiilor asumate prin acesta de către una din părți, în mod culpabil și repetat, situație ce dă dreptul părții lezate de a considera contractul de drept reziliat și de a pretinde plata de daune-interese (art. 10.2) sau conform clauzei inserate la art. 10.3, prin denunțare unilaterală de către achizitor, caz în care executantul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunțării unilaterale.

Întrucât s-a dispus desființarea contractului pentru neexecutare culpabilă din partea reclamantei, sunt incidente dispozițiile art. 10.2 din cuprinsul acestuia.

În acest context, reclamanta nu are deschisă calea formulării unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun (art. 1635 din C. civ.), prin care să solicite restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de achiziție publică, încetat în modalitatea menționată.

Curtea de Apel Galați a constatat că instanța de fond a reținut, în mod corect, că solicitarea reclamantei de restituire a prestațiilor deja executate nu reprezintă altceva decât o cerere de aplicare a efectului rezoluțiunii și nu poate avea alt temei decât prevederea contractuală completată cu dispozițiile art. 1322 din C. civ., care reglementează efectele încetării unui contract.

În același sens sunt și dispozițiile art. 1554 alin. (2) din C. civ., conform cărora rezoluțiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluționarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluțiune.

Față de situația prezentată, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu se poate reține încălcarea principiului disponibilității astfel cum a susținut apelanta, calea aleasă de parte nefiind admisibilă de vreme ce aceasta nu își poate întemeia cererea exclusiv pe dispozițiile art. 1635 din C. civ., cu ignorarea art. 10 din contract și art. 1322 din C. civ.

La data de 10 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenta a arătat, în esență, că și-a întemeiat acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 pe dispozițiile art. 1635 alin. (1) din C. civ., astfel că litigiul este unul pur civil și urmează regulile de drept comun, iar nu dispozițiile legii speciale - Legea nr. 101/2016, potrivit căreia hotărârea rămâne definitivă în apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat; totodată, a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenței și întinderii lor.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 8 decembrie 2021 s-a fixat termen la data de 3 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI - PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În legătură cu pretențiile reclamantei decurgând din contractul de execuție de lucrări nr. x/01.11.2016 Înalta Curte constată că legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că acțiunea a fost înregistrată la 8 octombrie 2020, este incidentă în cauză Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13 iulie 2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ statuând că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractul de execuție lucrări nr. x, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Or, acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 8 octombrie 2020, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016 erau deja modificate prin O.U.G. nr. 114/2020.

Așadar, calea de atac a recursului formulată de recurenta-reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă, în mod expres, de legiuitor prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului acțiunii introductive, hotărârea recurată în prezenta cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2022.