ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta UAT COMUNA ION CORVIN, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.975.858,78 RON, reprezentând despăgubiri-daune materiale, rezultate din executarea în mod defectuos a Contractului de lucrări nr. x/12.08.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 83 din 26 ianaurie 2021, Tribunalul Constanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune. A respins acțiunea formulată de reclamanta UAT COMUNA ION CORVIN în contradictoriu cu pârât A. S.R.L., ca prescrisă. A obligat reclamanta la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus.

Împotriva acestei seantințe reclamanta UAT COMUNA ION CORVIN a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 367/2021 din 20 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta COMUNA ION CORVIN - PRIN PRIMAR a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 367/2021 din 20 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea cerii de recurs, a arătat că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 3.975.858,78 RON reprezentând despăgubiri - daune materiale, rezultate din executarea în mod defectuos a Contractului de lucrări nr. x/12.08.2014.

Instanța, valorificând apărările pârâtei, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani stabilit de art. 2517 C. civ., raportat la momentul când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau a trebuit sa cunoască nașterea lui, conform art. 2523 C. civ., iar în speță nu se poate reține nici o cauză de întrerupere.

În cererea de chemare în judecată și în precizări, reclamanta a arătat în mod explicit faptul că nu solicită restituirea contravalorii facturilor achitate, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin executarea necorespunzătoare a contractului, în temeiul art. 25.8 din Contract.

Apreciază că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 10.13 din Contract, potrivit căruia executantul este responsabil pentru menținerea în stare bună a lucrărilor, materialelor, echipamentelor și instalațiilor ce urmează a fi puse în operă, de la data ordinului de începere a lucrărilor și până la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrării.

Acest proces-verbal de recepție nu a fost niciodată întocmit, motiv pentru care a apreciat că obligațiile pârâtei subzistă și în prezent, termenul de prescripție neîncepând încă să curgă.

Mai mult decât atât, cuantumul prejudiciului nu a fost cunoscut la momentul Raportului privind vizita de monitorizare a proiectului, întocmit de Organismul Intermediar pentru Energie, la data de 19.10.2015, acesta fiind doar estimat de reclamantă și urma a fi stabilit în cadrul prezentei cauze, în urma unei expertize.

Susține că formularea acțiunii a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală prin raportare la vicii în execuția lucrărilor, vicii ascunse care au fost constatate ulterior emiterii facturilor.

Astfel, apreciază că instanța a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material referitoare la prescripția extinctivă.

În speță, mai susține recurenta, se pune problema unei răspunderi civile contractuale prin raportare la executarea neconformă a obligațiilor contractuale ale cocontractantului A. S.R.L.

Solicită a se observa că lucrarea efectuată de pârâtă trebuia executată și predată într-un anumit termen, fiind o lucrare asupra căreia societatea reclamantă nu putea face aprecieri de calitate.

Abia după verificările efectuate de autoritățile specializate s-au constatat aspectele neconforme, aspecte pe care reclamanta nu le putea constata, deoarece nu deține în cadrul Primăriei un compartiment specializat pentru astfel de lucrări.

Mai mult, depășirea termenului de predare a lucrărilor a fost un alt aspect care a determinat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei prin pierderea contractului de finanțare.

Toate aceste momente expuse au concurat în stabilirea unui prejudiciu egal cu valoarea lucrărilor facturate, fără însă să existe vreo legătură între momentul facturării și momentul cunoașterii prejudiciului, prejudiciul reclamantei fiind cunoscut la un moment ulterior.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Susținând că instanța a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material referitoare la prescripția extinctivă, recurenta aduce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. (ex: "lucrarea efectuată de pârâtă trebuia executată și predată într-un anumit termen fiind o lucrare asupra căreia societatea reclamantă nu putea face aprecieri de calitate"; "abia după verificările efectuate de autoritățile de specialitate s-au constatat aspectele neconforme"; "depășirea termenului de predare a lucrărilor a fost un alt aspect care a determinat producerea unui prejudiciu în patrimonial reclamantei prin pierderea contractului de finanțare" etc.).

De altfel, simpla reiterare în cererea de recurs a susținerilor din cuprinsul cererii de apel (dată fiind similitudinea dintre cererea de apel și prima parte a cererii de recurs), fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că acțiunea sa a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală prin raportare la vicii în execuția lucrărilor, vicii ascunse care au fost constatate ulterior emiterii facturilor, se constată că aducerea în discuție a existenței unor vicii ascunse, care ar putea avea o posibilă influență asupra soluției de admiterea a prescripției dreptului material la acțiune, omisso medio, direct în recurs, fără să fi constituit motiv de apel, este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu prevederile art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA ION CORVIN - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 367/2021 din 20 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA ION CORVIN - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 367/2021 din 20 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.