ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2268/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2020, reclamanta Hidroconstrucția S.A. prin Unitatea De Construcții Montaj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a formulat cerere de revendicare mobiliară prin care a solicitat obligarea la pârâtei la restituirea/predarea bunurilor mobile (4 seturi mari panouri sprijin, 4 seturi mici panouri sprijin, 20 bucăți tendoane și 16 bucăți tiranți) a căror proprietară este, care sunt în prezent în posesia pârâtei și obligarea pârâtei la plata daunelor generate de lipsa de folosință, în cuantum de 203.023.17 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 46/2021 din 9 februarie 2021, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta HIDROCONSTRUCȚIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONATAJ, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

A respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că bunurile ce se solicită a fi restituite au fost predate pârâtei prin operațiunile juridice menționate în acțiunea modificată, acest aspect fiind confirmat de pârâtă prin întâmpinare și susținut de conținutul înscrisurilor depuse de părți.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta HIDROCONSTRUCȚIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la restituirea bunurilor solicitate și la contravaloarea lipsei de folosință a acestor bunuri, pe perioada cuprinsă între data solicitării de restituire 14.11.2017 și data introducerii acțiunii 03.07.2020, constând în chirie lunară de 1000 RON pe lună, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta HIDROCONSTRUCȚIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA împotriva sentinței nr. 46/2021 din 9 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.R.L..

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta HIDROCONSTRUCȚIA S.A. prin UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În motivare, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil.

Aceasta întrucât, respingerea probei cu martori prin care recurenta putea să dovedească că cele două procese-verbale au fost înscrisuri tehnoredactate, în fals, pro causa, deși recurenta prin notele de ședință depuse la termenul din 10.11.2020 la instanța de fond, a insistat în încuviințarea acestei probe și a oricăror alte probe care vor conduce la o soluționare justă a cauzei.

Un al argument îl reprezintă, în opinia recurentei, analiza subiectivă a instanței de fond și de apel prin care s-a considerat că procesele-verbale de restituire (tehnoredactate) depuse de pârâtă au o forța probantă mai mare decât procesele-verbale (olografe) depuse de reclamantă motivându-se decizia ca excepție de la regula generală prevăzută de art. 309 C. proc. civ. și s-a presupus faptul că semnarea înscrisurilor a reprezentat voința părților, situație total neadevărată deoarece obiectul principal al prezentului dosar îi reprezintă tocmai nerestituirea bunurilor reclamantei.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că A. S.R.L., prin adresa nr. x, transmisă executorului judecătoresc, recunoaște că la data de 16.02.2017 era în posesia bunurilor recurentei.

Solicită instanței să constate că pârâta a depus două procese-verbale prin care vrea să demonstreze faptul ca anterior datei adresei mai sus menționate, încă din anul 2015, respectiv 2016, recurenta ar fi reintrat în posesia bunurilor.

Pe cale de consecință, se poate constata că pârâta, cu rea credință, a depus procese-verbale de restituire la dosarul instanței în anul 2020, documente emise pro causa și preconstituite pentru apărare.

Precizează că înțelege să le conteste și să probeze netemeinicia lor, drept urmare, solicită ca aceste documente să fie înlăturate.

Învederează instanței faptul că, prin corespondența purtată cu pârâta, nu s-a menționat niciodată faptul că acele bunuri ar fi fost returnate, din contră, a fost returnată doar factura de chirie.

Recurenta susține că a probat toate aspectele învederate prin depunerea la dosarul instanței a corespondenței comunicate prin poștă, cu confirmare de primire, prin fax și prin executor judecătoresc prin care solicita restituirea bunurilor care aparțin recurentei și care se află în posesia pârâtei, corespondență care a rămas fără răspuns.

În opinia sa, instanța nu poate reține aceste procese-verbale ca fiind înscrisuri autentice, întrucât acestea sunt documente emise pro causa, preconstituite pentru apărare și nu conduc la dezlegarea pricinii.

De asemenea, arată că la dosarul cauzei a depus înscrisuri prin care a prezentat activitatea salariatului B. din ziua în care "s-ar fi predat bunurile" către acesta. În evidentele U.M.P. Bălcești (subunitate a recurentei), în data de 03.11.2015, B., având funcția de macaragiu, "a încărcat stația și a mutat materiale, utilajul deservit având 4 ore de funcționare", conform Bon de transport 03.11.2015, altfel spus a efectuat activitățile curente, zilnice încărcând o stație de aproximativ 10 metri cubi cu materiale, fapt ce demonstrează că pentru ziua respectivă nu s-au efectuat activități de încărcare -descărcare a bunurilor pârâtei și nici reprezentații acesteia nu au fost în șantier pentru predarea bunurilor.

Arată că a depus, la dosarul instanței, bonurile de transport pentru luna noiembrie 2015, documente din care se poate constata cu certitudine faptul că nu apar încărcări sau descărcări de bunuri pentru firmele colaboratoare și în mod special pentru pârâtă.

Referitor la procesul-verbal, depus de pârâtă, datat 23.11.2016, reiterează faptul că C. era angajatul Hidroconstrucția S.A. - U.M.P. Bălcești, cu atribuții de gestionar, sens în care deținea ștampila Hidroconstrucția S.A. pentru gestiune, astfel încât salariatul nu avea voie să predea sau să preia bunuri de orice fel în gestiune fără semnătură și stampilă sau, în cazul în care (din diverse motive) era în imposibilitatea de a aplica ștampila, trebuia să existe un martor, o persoana care a asistat/văzut că respectivele materiale au intrat sau au ieșit din gestiunea șantierului. Procesul-verbal din 23.11.2016 depus de intimată, în dovedire, nu deține nici ștampila Hidroconstrucția S.A., și nici semnătura unui martor, care să fi văzut când s-au predat bunurile.

Totodată, procesele-verbale de restituire pe care pârâta le-a depus în data de 26.01.2021 la dosarul instanței sunt înscrisuri cu semnături nerecunoscute de către foștii salariați Hidroconstrucția S.A. - B. și C..

Instanța de fond și de apel au respins proba cu martori prin care recurenta putea să dovedească că cele două procese-verbale au fost înscrisuri tehnoredactate, în fals, pro causa, deși reclamanta prin notele de ședință depuse la termenul din 10.11.2020, a insistat în încuviințarea acestei probe și a oricăror alte probe care vor conduce la o soluționare justă a cauzei.

În concluzie, având în vedere cele expuse, cât și probele administrate la dosar, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCȚIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA prin administrator judiciar provizoriu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele (procese-verbale, bonuri de transport, corespondența purtată între părți etc.), precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al părții cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta se referă la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de situația de fapt reținută în cauză.

De asemenea, susținerile în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil, față de respingerea cererii privind administrarea probei testimoniale în apel, au fost invocate cu scopul de a repune în discuție probele și de a restabili situația de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Cu referire la admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acestea intră în primul rând sub incidența normelor de drept intern și că instanțele naționale sunt cele cărora le revine sarcina de a aprecia oportunitatea oricărei probe propuse, în lumina tuturor circumstanțelor cauzei.

În condițiile în care respingerea probei s-a făcut motivat, într-o procedură contradictorie, susținerile recurentei-reclamante nu pot constitui o critică de nelegalitate, întrucât instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele deja administrate în cauză și oportunitatea administrării altor probe în proces, din perspectiva utilității, concludenței acestora, potrivit art. 255 C. proc. civ., aceste aspecte neputând fi reapreciate în calea extraordinară de atac a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCȚIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ȘI F. împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante HIDROCONSTRUCȚIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ȘI F. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant G. și în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. H. S.R.L. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCȚIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ȘI F. împotriva deciziei nr. 579/2021 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCȚIA S.A. PRIN UNITATEA DE CONSTRUCȚII MONTAJ VÂLCEA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR PROVIZORIU FORMAT DIN D. SPRL, E. ȘI F. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.