ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 14 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. și C. S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la aducerea terenului proprietatea reclamantei la stare inițială prin ridicarea deșeurilor depozitate pe acesta sau să o autorizeze pe reclamantă să execute obligația pe cheltuiala sa; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6231 din 16 octombrie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu, și a declinat judecata acțiunii către Tribunalul Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 3266 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. și C. S.R.L., prin administrator judiciar D.., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1105A din 21 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac, casare deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1349 și art. 1357 C. civ. întrucât a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Recurenta susține că a dovedit săvârșirea faptei ilicite, probând existența și natura deșeurilor, iar curtea de apel nu a interpretat corect probatoriul administrat și a stabilit eronat situația de fapt. Raportându-se la momentul 25 noiembrie 2021, și nu la momentul 26 noiembrie 2019, instanța de prim control judiciar a apreciat în mod greșit că fapta ilicită nu există.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că, deși recurenta critică decizia curții de apel pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 1349 și art. 1357 C. civ., susținerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie, cum ar fi existența sau nu a faptei ilicite a intimatei de a nu fi ridicat deșeurile de pe terenul proprietatea reclamantei. Susținerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, aceasta exprimându-și nemulțumirea față de modul în care această instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză. Astfel, recurenta face trimitere, în principal, la înscrisurile depuse la dosar, la corespondența dintre părți, la istoricul relațiilor dintre acestea, fără a demonstra de ce nu este corect raționamentul instanței de apel.

Aceste susțineri readuc în discuție situația de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. trasează regula că în recurs, Înalta Curte examinează legalitatea hotărârii recurate. Aceasta presupune necesar ca motivele de casare să releve precis greșelile comise în apel, ca o consecință a încălcării normelor de drept, fiind inadecvat ca recursul să reprezinte doar o reiterare a motivelor de apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1105A din 21 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1105A din 21 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.