ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă la 14 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 212.692 RON cu titlu de despăgubire (contravaloare reparații efectuate la buldoexcavator marca x serie sașiu x) și la plata dobânzii legale penalizatoare aplicate la debitul principal, calculată de la data la care pârâta a refuzat să onoreze plata sumelor rezultând din dosarul de daună nr. x și până la plata efectivă a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2019, instanța a respins proba cu expertiză tehnică auto și a reținut cauza în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 765 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 107.549,69 RON cu titlu de rest despăgubire (contravaloare reparații efectuate la buldoexcavator marca x serie sașiu x) și la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aplicată la suma de 107.549,69 RON, calculată începând cu data de 21 noiembrie 2017 și până la plata efectivă a restului despăgubirii. A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 5.358,84 RON și a luat act că pentru cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat reclamanta și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta A. S.A. și pârâta B. S.A., iar pârâta a formulat apel și împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2019.

Prin decizia nr. 42/A din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de reclamanta A. S.A. și de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 765 din 17 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a schimbat-o în parte și, în rejudecare, a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 200.713,97 RON, cu titlu de despăgubire (contravaloare reparații efectuate la buldoexcavator marca x serie șasiu x) și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată cu începere de la data de 8 ianuarie 2018 și până la data plății efective. A constatat că din suma de 200.713,97 RON, stabilită cu titlu de despăgubire, pârâta B. S.A. a achitat reclamantei A. S.A. suma de 73.429,97 RON la 23 septembrie 2019. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 19 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Galați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Referitor la apelul formulat împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Galați, recurenta susține că în mod greșit a fost respins de curtea de apel în sensul că înscrisurile depuse de reclamantă erau noi și ar fi trebuit comunicate. Contrar celor reținute de curtea de apel, arată recurenta, a fost indicat temeiul de drept reglementat de art. 13, art. 14, art. 20 și art. 22 C. proc. civ.. Invocă încălcarea prevederilor art. 174-art. 176 din același cod întrucât a fost privată de dublul grad de jurisdicție.

Recurenta-pârâtă mai arată că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, respectiv art. 1270, art. 2208, art. 2216 și art. 2217 C. civ. și clauzele prevăzute de art. 4.3, art. 5, art. 6, art. 7, art. 30 lit. a), art. 34, art. 35 și art. 50 din contractul de asigurare. Menționează că la termenul de la 19 noiembrie 2019 reclamanta a depus condițiile pentru asigurarea CASCO, ce nu fac obiectul prezentului litigiu, reclamanta întemeindu-și greșit cererea de chemare în judecată pe aceste clauze. Consideră că instanța de apel a interpretat trunchiat și greșit prevederile contractului întrucât a acordat suma de 20.082,19 RON, reprezentând cheltuieli care nu erau acoperite de asigurare, respectiv piese și subansamble și transportul utilajului în Germania.

Autoarea căii de atac susține că nu a existat o cerere de despăgubire astfel că nu putea exista un refuz nejustificat din partea asigurătorului la 8 ianuarie 2018. Precizează că cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată la 28 mai 2019, acesta fiind momentul la care dosarul de daună era complet și de la care ar fi datorat o eventuală dobândă legală penalizatoare. Apreciază că în mod greșit a fost obligată la plata integrală a reparațiilor fără a se ține cont de uzura utilajului.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepția nulității recursului, cu motivarea că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta arată că instanța de apel a respins în mod greșit susținerile sale referitoare la încheierea de ședință din 19 noiembrie 2019 întrucât nu au fost încălcate principiile procesului civil. Astfel, curtea de apel a constatat că înscrisurile depuse în fața instanței de fond la termenul indicat mai sus, respectiv o copie a condițiilor generale de asigurare cu privire la polița de asigurare încheiată de părți, nu erau înscrisuri noi, de care pârâta să nu fi avut cunoștință. A mai constatat că pârâta a fost legal citată pentru acest termen și că s-a prezentat după strigarea cauzei, iar la solicitarea sa, tribunalul a amânat pronunțarea pentru a îi da posibilitatea să depună concluzii scrise. Pârâta a înțeles să uzeze de acest drept în apel și a depus note scrise prin care ar fi avut putut formula apărări și față de înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul de fond.

În aceste condiții nu se poate reține că a fost încălcat principiul dublului grad de jurisdicție sau vreun alt principiu fundamental al procesului civil și nici că nu au fost respectate normele de procedură, iar sancțiunea nulității nu este justificată.

Argumentele pe care recurenta-pârâtă le subsumează prevederilor pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate întrucât autoarea demersului judiciar aduce în discuție aspecte de netemeinicie, cum ar fi analiza înscrisurilor depuse la dosar, interpretarea clauzelor contractuale referitoare la excluderi și cuantumul sumelor la care pârâta a fost obligată în apel. Invocarea formală a dispozițiilor art. 1270 (forța obligatorie a contractului), art. 2208 (plata indemnizației de asigurare), art. 2216 (prevenirea producerii riscului asigurat) și art. 2217 (depăgubirea) din C. civ., fără a se indica modul concret în care norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată, nu reprezintă o motivare propriu-zisă a căii de atac formulate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., rolul Înaltei Curți ca instanță de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu reevaluarea situației de fapt și analiza aspectelor de netemeinicie invocate prin memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 42/A din 11 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 42/A din 11 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.