ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2020

Ședința publică din data de 9 aprilie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați la 7 aprilie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 51.739 RON reprezentând cheltuieli de reparații efectuate la semiremorca x, 327.359,90 RON cheltuieli de reparații la autoutilitara DAF, cu numărul de înmatriculare x, 9.196,51 RON reprezentând cheltuieli cu repararea capului tractor x și a semiremorcii x, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 și urm. din Codul muncii.

Prin sentința nr. 378 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalului Galați a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 201.073 RON, cu titlu de despăgubire și 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B., susținând că sentința este netemeinică și nelegală, deoarece prima instanță a constatat în mod greșit că a fost legal citat și că ar fi cunoscut de existența litigiului.

Prin decizia civilă nr. 215/2017, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 378 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalului Galați, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, motivat de faptul că procedura de citare nu s-a îndeplinit la nici unul dintre termenele de judecată.

Prin sentința nr. 855/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind obligat pârâtul B., la plata următoarelor despăgubiri: suma de 5.914,16 lire turcești, în echivalent RON la data plății efective, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoutilitara înmatriculată sub nr. x și a semiremorcii înmatriculate sub nr. x; suma de 327.359,90 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoutilitara înmatriculată sub nr. x; suma de 51.739 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la semiremorca înmatriculată sub nr. x; a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 6.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. criticând soluția pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin decizia civilă nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 855 din 1 octombrie 2018 a Tribunalului Galați, secția I civilă, fiind obligat apelantul la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a formulat recurs pârâtul B..

Prin memoriul de recurs, pârâtul B. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

După prezentarea dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., recurentul consideră că decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motive de recurs ce se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În continuare, recurentul face o amplă descriere a situației de fapt, susținând că nu a fost respectată procedura legală de citare a pârâtului, iar în rejudecare a primit o singură dată citație, în iulie 2018, iar avocatul pe care l-a angajat în România nu i-a reprezentat în mod legal interesele în instanță, întrucât nu l-a informat despre stadiul procesului.

Mai susține recurentul că întinderea prejudiciului invocat de reclamant nu corespunde realității, precizând totodată că nu are nicio datorie față de intimatul A. S.R.L. și nici nu a semnat nici un contract de muncă cu acesta, sens în care nu cunoaște împrejurările în care a fost semnat contractul de muncă anexat la dosarul cauzei.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 19 septembrie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, examinând excepția inadmisibilității invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, urmând să respingă recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce urmează:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 855 din 1 octombrie 2018 a Tribunalului Galați, secția I civilă, fiind obligat apelantul la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.RL.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.