ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezilierea contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017 având ca obiect proiectarea și verificarea proiecte de instalații fazele PAC și PT, din culpa pârâtei, și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 203.490 de RON, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 11 mai 2018 și până la data restituirii în integralitate a sumei datorate.

Ulterior, reclamanta și-a micșorat pretențiile solicitate prin cel de-al doilea petit al acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei în cuantum de 130.233,6 RON.

Prin sentința civilă nr. 592/C din 5 august 2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată, și, în consecință, a dispus rezoluțiunea parțială a contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017 în privința întocmirii documentației aferente fazei PT-proiecte tehnice de execuție a lucrărilor de instalații, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.900 RON și TVA-ul aferent, cu titlu de preț nedatorat. Au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 6.590,28 RON.

Împotriva acestei au formulat apel reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L.

Împotriva aceleiași sentințe, reclamanta A. S.R.L. a declarat și apel incident.

Pârâta B. S.R.L. a formulat apel și împotriva încheierii din 4 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Prin decizia civilă nr. 372/AP din 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins excepția inadmisibilității apelului incident formulat de reclamanta A. S.R.L., invocată de pârâta B. S.R.L. A respins apelurile principale formulate de reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L., precum și apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 592/C din 5 august 2020. A admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Brașov în același dosar pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 592/C din 5 august 2020 în sensul că în loc de suma de 6.900 RON se va trece corect suma de 68.400 RON. A obligat reclamanta A. S.R.L. să plătească pârâtei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac formulate și casarea în parte a deciziei, cu consecința admiterii în tot a apelului.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac precizează că înțelege să critice decizia curții de apel în ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității apelului incident formulat de reclamantă, precum și soluția de respingere a apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 592/C din 5 august 2020. Recurenta arată că au fost greșit aplicate prevederile art. 1270, art. 1266, art. 1268 alin. (3) și (4) și art. 1269 C. civ.. Mai arată că instanța de apel a pronunțat decizia criticată încălcând dispozițiile Legii nr. 50/1991 și în special ale art. 82 pct. 8 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 potrivit cărora documentația aferentă fazei PT nu putea fi întocmită anterior obținerii autorizației de construire. Apreciază că nu este corectă statuarea curții de apel în sensul că dispozițiile citate mai sus nu pot completa voința părților și nu au caracter imperativ.

Se mai arată că aceeași parte nu poate formula și apel principal și apel incident și că în mod greșit a respins curtea de apel excepția inadmisibilității apelului incident, cu atât mai mult cu cât reclamanta a înțeles să completeze pe calea apelului incident motivele din apelul principal.

Se mai susține că instanța de fond a dispus recalificarea juridică a acțiunii din reziliere în rezoluțiune, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., fără a fi pusă în discuția părților, iar curtea de apel nu a analizat acest aspect.

În opinia recurentei, instanțele devolutive au încălcat dispozițiile art. 1269 C. civ. în sensul că au aplicat principiul egalității și au apreciat greșit asupra sumelor ce se cuvenea recurentei pentru fiecare din fazele proiectului.

Prin memoriul de recurs se invocă și greșita interpretare de către instanța de apel a probatoriului administrat în cauză.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport, reiterând excepția nulității invocată prin întâmpinare. Prin punctul de vedere formulat, recurent-pârâtă combate excepția nulității.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepția nulității recursului, cu motivarea că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că susținerile recurentei-pârâte în sensul greșitei soluționări a excepției inadmisibilității apelului incident și lipsei de examinare a încălcării dispozițiilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ. se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

Conform acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susține că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității apelului incident întrucât dispozițiile art. 472 C. proc. civ. dau posibilitatea intimatului, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică. În cazul de față, reclamanta A. S.R.L., care a avut calitatea de intimată raportat la apelul formulat de pârâta B. S.R.L., a formulat o cerere proprie, care tindea la schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și constatării rezilierii contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017.

Instanța supremă că în mod corect curtea de apel a respins excepția inadmisibilității apelului incident întrucât motivele invocate prin apelul incident au legătură cu cele invocate de pârâtă prin apelul principal. Înalta Curte reține că formularea de către reclamantă a apelului pe cale principală nu înlătură dreptul acesteia de a ataca sentința și pe cale incidentală întrucât acest al doilea apel se raportează la motivele pe care pârâta le-a expus în memoriul său de apel și pe care reclamanta nu le putea avea în vedere inițial.

De altfel, curtea de apel a respins excepția inadmisibilității apelului incident, pe care l-a analizat și l-a respins ca nefondat, astfel că soluția pronunțată asupra excepției nu produce recurentei o vătămare care să justifice anularea deciziei atacate.

Vor fi înlăturate și susținerile autoarei căii de atac potrivit cărora curtea de apel nu a analizat recalificarea temeiului juridic al acțiunii din reziliere în rezoluțiune fără a fi pusă în discuția părților.

Din lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă că instanța de apel, în urma analizei obiectului contractului, a validat calificarea dată de instanța de fond contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017, în sensul de contract cu executare uno ictu. În acest sens, curtea de apel a reținut că pârâta s-a obligat să execute două seturi de documentații, iar reclamanta s-a obligat să achite prețul acestora în șase tranșe, sancțiunea ce se impune fiind cea a rezoluțiunii.

Se constată că au fost respectate garanțiile procesuale conferite de lege întrucât recurenta a avut posibilitatea să își expună punctul de vedere în legătură cu presupusa schimbare a calificării juridice a actului dedus judecății în etapa devolutivă a apelului, ocazie cu care instanța a confirmat că natura contractului, respectiv sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor, a fost stabilită la fond pe baza petitelor din cererea de chemare în judecată și a voinței părților ce a rezultat din convenție.

Nu se poate reține că menținerea statuărilor tribunalului echivalează cu o lipsă de examinare de către instanța de prim control judiciar a schimbării calificării juridice a contractului dedus judecății atât timp cât pârâta a invocat aceleași aspecte și prin cererea de apel, iar curtea de apel s-a pronunțat asupra lor.

Aspectele legate de îndeplinirea obligațiilor contractuale și de sumele care ar fi trebuit achitate nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât recurenta nu formulează veritabile critici de nelegalitate. Invocarea textelor de lege referitoare la interpretarea și forța obligatorie a convențiilor, fără a se indica în ce constă aplicarea greșită sau încălcarea normei de drept material, nu poate justifica reformarea deciziei. Autoarea căii de atac face ample trimiteri la înscrisurile și expertizele administrate în cauză, precum și la istoricul relațiilor dintre părți și solicită instanței de recurs să interpreteze prevederile contractului și să reevalueze probatoriul.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., rolul Înaltei Curți ca instanță de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu reevaluarea situației de fapt și analiza aspectelor de netemeinicie invocate prin memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 372/AP din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 372/AP din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.