ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la 25 noiembrie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la plata sumei de 202.000 RON cu titlu de beneficiu financiar obținut din taxele de eliberare carduri/cotizațiile de membru în perioada 2013- 2014 din centrul Cluj-Napoca, conform procentelor stabilite la pct. 1 din promisiunea bilaterală de contract de colaborare/contract de asociere în participațiune încheiată între reclamantă si pârâtă în octombrie 2013; obligarea pârâtei la plata sumelor care i se cuvin din comisioanele încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de card-uri C. sau C., conform procentelor stabilite la pct. 2 din promisiunea bilaterală de contract de colaborare/contract de asociere în participațiune încheiată cu pârâta în octombrie 2013; obligarea pârâtei la predarea bazei de date constând în datele de contact ale tuturor studenților care au formulat cereri pentru eliberarea cardului C. în perioada octombrie 2013- septembrie 2016; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta B. a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat în principal obligarea reclamantei la plata sumei de 39.850 RON, reprezentând contravaloare beneficii obținute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizațiile de membru de la centrul universitar Cluj Napoca, pe perioada 24 octombrie 2013 - 31 decembrie 2014, obligarea reclamantei la plata sumei de 13.248,49 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu 1 noiembrie 2014 și până la data formulării cererii reconvenționale, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plății efective, obligarea reclamantei la plata sumelor reprezentând contravaloare beneficii obținute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizațiilor de membru de la centrul universitar Cluj Napoca, pe perioada ianuarie 2015 - septembrie 2016, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plății efective, obligarea reclamantei la plata sumelor reprezentând beneficii obținute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizațiilor de membru de la centrele universitare Târgu Mureș și Oradea, pe perioada octombrie 2014 - septembrie 2016, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, obligarea reclamantei la plata sumei de 11.314,695 RON reprezentând contravaloare cheltuieli generate de emiterea și eliberarea noilor carduri, obligarea reclamantei la plata sumei de 4.481,94 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu 27 aprilie 2013 și până la data formulării cererii reconvenționale, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plății efective; în subsidiar, în ipoteza admiterii în tot sau în parte a acțiunii civile, compensarea pretențiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată cu pretențiile pârâtei, exprimate prin cererea reconvențională; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 375 din 18 septembrie 2017, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 1875 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 21 din 6 februarie 2018 în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 18 aprilie 2018 sub nr. x/2016*.

La 11 septembrie 2018, reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că și-a majorat pretențiile aferente petitului 2 al acțiunii la suma de 109.401,34 RON.

La 28 septembrie 2018 pârâta a precizat valoarea capătului de cerere din cererea reconvențională, reprezentând contravaloare beneficii pentru centrul universitar Târgu Mureș la suma de 58.674 RON.

Prin sentința civilă nr. 224 din 11 februarie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și, în consecință, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 269.193 RON, cu titlu de beneficiu financiar obținut din taxele de eliberare carduri/cotizațiile de membru în perioada 2013-2014 din centrul universitar Cluj-Napoca, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 109.401,34 RON, cu titlu de comisioane încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de carduri C. și C., a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la predarea bazei de date constând în datele de contact ale tuturor studenților care au formulat cereri pentru eliberarea cardului C. în perioada octombrie 20123 - septembrie 2016, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 20.057,43 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitul 1 al cererii reconvenționale astfel cum aceasta a fost precizată, în ceea ce privește pretențiile anterioare datei de 27 ianuarie 2014 și a respins ca prescrise aceste pretenții. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. și, în consecință, a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obținute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizațiilor de membru aferente centrului universitar Târgu Mureș pentru perioada octombrie 2014 - septembrie 2016, precum și suma de 7.121,04 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la 1 ianuarie 2015 și până la data formulării cererii reconvenționale. A obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 9.612,05 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert, proporțional cu pretențiile admise. A respins în rest, ca neîntemeiată, cererea reconvențională. A dispus compensarea creanțelor reciproce ale părților până la concurența celei mai mici, respectiv până la suma de 59.421,04 RON și a obligat pârâta B. la plata către reclamanta A. a diferenței de 319.173,3 RON (378.594,34 RON - 59.421,04 RON). A dispus compensarea cheltuielilor de judecată la care părțile au fost obligate până la concurența celei mai mici și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei o diferență în cuantum de 10.445,38 RON.

Prin sentința civilă nr. 1478 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 224 din 11 februarie 2020 formulată de petenta B., în contradictoriu cu A..

Pârâta B. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 224 din 11 februarie 2020 și a sentinței civile nr. 1478 din 20 octombrie 2020, iar reclamanta A. a declarat apel incident împotriva sentinței civile nr. 224 din 11 februarie 2020.

La termenul de la 31 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a reținut cauza în pronunțare și prin încheierea de ședință de la aceeași dată a amânat pronunțarea la 14 iunie 2021 și a pus în vedere părților să depună concluzii scrise cu 5 zile înainte de termen.

Prin decizia civilă nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis în parte apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 224 din 11 februarie 2020 și a sentinței civile nr. 1478/2020 din 20 octombrie 2020, a respins apelul incident formulat de reclamanta A., a admis în parte cererea de chemare în judecată și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.358,15 RON, reprezentând comisioanele încasate în perioada 2013-2016 din activitatea bancară, precum și cheltuielile de judecată parțiale aferente judecării fondului în cuantum de 4.309,4 RON, constând în onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și onorariu expert. A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. A admis în parte cererea reconvențională și, în consecință, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obținute din taxele de eliberare a carduri/cotizații de membru aferente centrului universitar Târgu Mureș pentru perioada 2014-2016 și suma de 53.582 RON reprezentând contravaloarea beneficiilor obținute din taxele de eliberare carduri/cotizații de membru aferente centrului universitar Cluj-Napoca, pentru perioada 2014-2016. A obligat reclamanta să plătească pârâtei dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 52.300 RON și sumei de 53.582 RON calculată de la 1 ianuarie 2015 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul calendaristic 2014, de la 1 ianuarie 2016 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul calendaristic 2015, respectiv de la 1 ianuarie 2017 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul 2016 și până la data plății efective. A respins în rest cererea reconvențională, ca neîntemeiată. A obligat reclamanta să achite pârâtei cheltuielile de judecată parțiale aferente judecării fondului în cuantum de 26.519,056 RON, reprezentând onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru. A dispus compensarea creanțelor reciproce până la concurența celei mai mici, respectiv până la suma de 75.358,15 RON, și a obligat reclamanta A. la plata către pârâtă a diferenței de 30.523,85 RON plus dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obținute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizațiilor de membru aferente centrului universitar Târgu Mureș, respectiv aferentă sumei de 53.582 RON aferentă beneficiilor, calculată de la 1 ianuarie 2015 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul calendaristic 2014, de la 1 ianuarie 2016 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul calendaristic 2015, respectiv de la 1 ianuarie 2017 în ceea ce privește beneficiile rezultate din anul 2016 și până la data plății efective. A dispus compensarea cheltuielilor de judecată la care părțile au fost obligate până la concurența celei mai mici, respectiv până la suma de 4.309,4 RON și a obligat reclamanta A. la plata către pârâtă a diferenței de 22.209,656 RON. A obligat reclamanta să achite pârâtei cheltuielile de judecată aferente judecării apelului, respectiv suma de 13.955,34 RON reprezentând onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.

Împotriva încheierii de ședință din 31 mai 2021 și a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze în parte hotărârile atacate, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că încheierea și decizia atacate au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 13, art. 14, art. 20, art. 174, art. 211, art. 216 alin. (2) și art. 482 C. proc. civ. în sensul că la termenul de la 31 mai 2021 nu au fost respectate principiile contradictorialității, al dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil deoarece instanța de apel nu a respectat ordinea în care părțile ar fi trebuit să ia cuvântul în susținerea apelurilor declarate. Arată că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece nu a pus în discuția părților procentele care se aplică în temeiul art. 2 din contractul de asociere încheiat între părți. Mai arată că nu a apelat dispoziția din sentință prin care tribunalul a respins capătul de cerere referitor la predarea bazei de date, apreciind că instanța de apel nu ar fi trebuit să analizeze această chestiune, și că în mod greșit a reținut curtea de apel că suma solicitată conform art. 2 din contract este de 58.434,09 RON, în realitate partea solicitând suma de 109.401,34 RON, conform cererii modificatoare.

Recurenta-reclamantă susține că au fost încălcate dispozițiile art. 430 C. proc. civ. în sensul că sentința a fost atacată numai parțial, iar aspectele care nu au fost contestate, respectiv cele referitoare la modalitatea de împărțire a aportului D., au dobândit autoritate de lucru judecat și nu ar mai fi trebuit analizate de curtea de apel.

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate dispozițiile art. 1266-art. 1267 C. civ. și au fost greșit aplicate prevederile art. 1953 alin. (5) C. civ. în sensul că analizând pct. 1 al contractului, curtea de apel nu a ținut cont de voința concordantă a părților, de clauzele contractului în ansamblul lor și de comportamentul părților ulterior încheierii contractului. Afirmă că instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere negocierile purtate de părți pentru a stabili caracterul de clauză leonină al prevederii contractuale prin care se stabilește împărțirea beneficiilor din contractul de asociere.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-pârâtă B. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile raportului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 și a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021 și s-a fixat termen pentru judecarea acestora la 8 februarie 2023.

Examinând încheierea și decizia atacate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, aceasta va fi casată.

Din perpectiva acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă invocă încălcarea art. 13, art. 14, art. 20, art. 174, art. 211, art. 216 alin. (2) și art. 482 C. proc. civ., argumentând, în esență, că nerespectarea de către instanța de apel a principiilor procesului civil a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Aceste critici vor fi înlăturate.

Înalta Curte notează că normele de procedură a căror nerespectare o reclamă recurenta se referă la dreptul la apărare (art. 13), contradictorialitate (art. 14), obligația judecătorului de a respecta principiilor fundamentale ale procesului civil (art. 20), noțiunea și clasificarea nulităților (art. 174), scopul judecării procesului (art. 211), ordinea cuvântului în cadrul ședinței de judecată (art. 216 alin. (2) și la aplicabilitatea, în apel, a normelor privind judecata în prima instanță (art. 482).

De asemenea, Înalta Curte reține că din conținutul încheierii atacate rezultă că instanța de apel a respectat textele de lege menționate mai sus întrucât, față de faptul că ambele părți au formulat apel și văzând dispozițiile art. 216 C. proc. civ., în mod corect a acordat mai întâi cuvântul reclamantei, care avea și calitatea de autoare a apelului incident, și apoi pârâtei, care a formulat apel principal. Faptul că reclamanta a pus concluzii referitor la apelul principal înaintea pârâtei nu poate fi considerată o vătămare care să atragă sancțiunea nulității hotărârilor recurate întrucât partea a avut posibilitatea de a își prezenta în mod detaliat argumentele, care au fost consemnate în încheierea atacată, iar în măsura în care ar fi considerat că erau necesare completări în raport de pledoaria părții adverse, ar fi putut cere cuvântul în replică. De altfel, la termenul de la 31 mai 2021, recurenta-reclamantă nu a adus în atenția instanței faptul că ordinea stabilită de curtea de apel îi cauzează o vătămare.

Mai mult decât atât, din încheierea contestată rezultă că intimata-pârâtă a susținut în apel concluziile scrise pe care le depusese la dosar la 26 mai 2021, anterior termenului de judecată, și de care recurenta-reclamantă luase deja cunoștință, astfel că nu se poate reține o încălcare a dreptului la apărare sau a principiului contradictorialității atât timp cât instanța de apel a acordat termenul de la 31 mai 2021 pentru dezbaterea pe fond a cauzei, iar recurenta-reclamantă a dispus de toate mijloacele procedurale pentru a își susține concluziile.

Conform prevederilor art. 477 C. proc. civ., instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului cauzei în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta-reclamantă susține că, în mod greșit, curtea de apel a analizat aspectele din apelul principal referitoare la capătul 2 din cererea de chemare în judecată, argumentând că intimata-pârâtă a solicitat anularea doar în parte a sentinței. Capătul 2 al cererii de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din comisioanele încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de card-uri C. sau C., conform procentelor stabilite la pct. 2 din convenția încheiată între părți. Din motivele de apel prezentate de pârâtă rezultă că aceasta a înțeles să solicite anularea în parte a sentinței deoarece cererea sa reconvențională fusese admisă în parte de tribunal. Cu privire la capătul 2 al acțiunii formulate de reclamantă, pârâta a contestat, prin memoriul de apel, suma la care fusese obligată prin sentință, respectiv aceea de 109.401,34 RON, arătând că, potrivit raportului de expertiză, reclamantei i se cuvenea suma de 58.434,09 RON. Astfel se constată că instanța de apel a respectat principiul tantum devolutum quantum apellatum și a judecat cauza în limitele în care a fost învestită prin apelul principal.

Înalta Curte reține că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. întrucât, deși recurenta indică art. 430 din același cod, aceasta nu invocă o veritabilă autoritate de lucru judecat care să presupună o analiză a triplei identități de părți, cauză și obiect, ci critică faptul că nu au fost respectate limitele devoluțiunii în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Susținerile recurentei referitoare la nerespectarea art. 1266-art. 1267 C. civ. și greșita aplicare a art. 1953 alin. (5) C. civ. se referă la aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate din perspectiva textului de lege indicat mai sus. Autoarea căii de atac invocă dispoziții referitoare la interpretarea convențiilor și la raporturile dintre asociați în cadrul asocierii în participațiune, solicitând instanței să analizeze cadrul contractual, voința părților și comportamentul acestor ulterior încheierii convenției. Acestea sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi supuse analizei în recurs întrucât rolul acestei căi extraordinare de atac este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 și a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 10.169,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 și a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.169,92 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.