ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1959/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Brașov, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței:

1) să constate caracterul abuziv al clauzelor din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. x/18.08.2008 - secțiunea 4 Plăți - pct. 4.2, I lit. a), b), c) - În cazul în care Creditul este acordat într-o altă monedă decât moneda națională, împrumutatul, fiecare Codebitor, fiecare Garant declară că recunoaște și acceptă în mod expres faptul că, în situația în care, pe parcursul Duratei Creditului, cursul de schimb pentru Moneda Creditului fluctuează, în sens crescător, cu mai mult de 10% față de valoarea acestuia de la data semnării prezentei Convenții, în vederea evitării continuării/majorării expunerii la Riscul Valutar: I. Banca are dreptul, dar nu și obligația ca, în mod unilateral: a) să convertească în RON Creditul acordat Împrumutatului în baza prezentei Convenții, utilizând în acest scop cursul de schimb EUR/RON, respectiv CHF/RON practicat de către aceasta la data efectuării conversiei, valoarea creditului urmând a fi reprezentată, de la acel moment, de valoarea RON rezultată în urma realizării conversiei și, pe cale de consecință: b) să aplice, începând de la data efectuării conversiei Rata Dobânzii Curente practicată de Bancă și toate celelalte condiții valabile pentru același produs de creditare/produsul de creditare similar, în RON, aflat în oferta Băncii la data efectuării conversiei; c) să calculeze Dobânda Curentă, în condițiile prevăzute la pct. 3.1 din prezentele Condiții Generale, precum și oricare și toate costurile (dobânzi, comisioane, etc.) și sumele datorate de împrumutat în baza prezentei Convenții, prin raportare la valoarea Creditului denenominat în RON;

2) să constate că reclamanții au achitat în contul Convenției de Credit nr. x/18.08.2008, în perioada 18.08-31.08.2008, suma de 165.450,09 CHF iar, dacă ar fi fost convertită în RON, suma ar fi fost de 225.098,99 RON;

3) să oblige pârâta la plata sumei de 174.653,81 RON, sumă ce reprezintă diferența plătită în plus ca urmare a neconvertirii în RON a creditului acordat în condițiile în care cursul de schimb pentru Moneda Creditului a crescut mai mult cu 10% din valoarea lui la data semnării Convenției de Credit;

4) să oblige pârâta la plata sumei de 6.730,86 CHF reprezentând valoarea dobânzii legale pentru perioada 18.08.2008-06.07.2013 pentru sumele achitate cu titlu de comision de risc de administrare și comision de rambursare în avans;

5) cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, pct. 6 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov raportat la valoarea obiectului cererii, care depășește suma de 200.000 RON, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 9964/01.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brașov, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a declinat, în favoarea Tribunalului Brașov, cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C., cererea fiind înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 21.11.2019.

Prin sentința civilă nr. 166/C din 6 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., și, în consecință:

A constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la secțiunea 4 Plăți - pct. 4.2 din Condițiile speciale ale convenției de credit nr. x/18.08.2008, cu privire la caracterul unilateral al dreptului Băncii de a decide în sensul prevăzut de pct. 4.2 I.

A obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 6.730,86 CHF - cu titlu de dobândă legală aferentă sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare și de rambursare în avans, calculată pentru perioada cuprinsă între data plății și data de 06.07.2013 - calculată în RON, la cursul B.N.R. de la data plății.

A respins restul pretențiilor, ca nefondate și a obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambele părți litigante.

Prin decizia civilă nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 166/06.02.2020 a Tribunalului Brașov și a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiași sentințe. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 2.095,80 CHF - cu titlu de dobândă legală aferentă sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare și de rambursare în avans, calculată pentru perioada cuprinsă între data plății și data de 06.07.2013 - calculată în RON, la cursul B.N.R. de la data plății și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

Totodată, a obligat apelanții reclamanți la plata către apelanta pârâtă a sumei de 2.686 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (490 RON taxă judiciară de timbru și 2196 RON onorariu expert).

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1702/Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenții-reclamanți au susținut incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleiași decizii, a declarat recurs pârâta C. S.A., prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în parte a deciziei recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamanți; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta-pârâtă a susținut incidența motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului pârâtei.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 10 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2022 pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, cu citarea părților.

La 10 octombrie 2022, recurenții-reclamanți, prin avocat, au depus la dosar notă de cheltuieli constând în onorariu de avocat, iar la 11 octombrie 2022, au depus concluzii scrise în susținerea admisibilității căii de atac a recursului.

La termenul din 11 octombrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursurilor față de prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursurilor invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că ambele recursuri se impun a fi respinse, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanții au învestit Judecătoria Brașov la data de la 4 aprilie 2019 cu o cerere în materia protecției consumatorilor, întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, care a vizat, în principal, caracterul abuziv al clauzelor inserate la pct. 4.2 I. lit. a), b), c) din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. x/18.08.2008, iar, pe de altă parte, dobânda legală aferentă sumelor de restituit de către pârâtă în temeiul unei hotărâri pronunțate într-un proces colectiv din care a făcut parte și reclamanta din prezenta cauză.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 4 aprilie 2019, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 4 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere că, în speță, ambele recursuri declarate au ca obiect decizia civilă nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în apel, într-o cerere în materia protecției consumatorilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.