ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1513/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1513/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 iunie 2022
Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2020, contestatoarea A.., în temeiul prevederilor Legii nr. 85/2006, a formulat contestație împotriva măsurii luate de B.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L., cuprinsă în raportul de activitate nr. 1258 din 21 mai 2020, prin care s-a respins cererea de plată a creanțelor curente constând în cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. x/2017 și dosarul nr. x/2021 ale Curții de Apel București. S-a solicitat înlăturarea măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar privind respingerea cererii de plată a creanței curente constând în cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. x/2017 și dosarul nr. x/2021 ale Curții de Apel București și admiterea cererii de plată a sumei de 54.295 euro și a sumei de 103.851 RON în cadrul procedurii de faliment ca și creanța curentă.
Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 4046 din 13 octombrie 2020, a admis contestația formulată de contestatoarea A.., în contradictoriu cu intimata B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.A.; a anulat parțial raportul nr. x din 21 mai 2020, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8379 din 28 mai 2020, în privința măsurii de respingere a cererii de plată formulate de A..; a admis cererea de plată formulată de creditoarea A..; a pus în vedere lichidatorului judiciar să facă aplicarea prevederilor art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2496 din 29 aprilie 2021, a admis excepția tardivității și a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea D., în contradictoriu cu intimatul A.., B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.A., ca tardiv depusă.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea D. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, la data de 11 martie 2021.
Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2496 din 29 aprilie 2021, a admis excepția tardivității și a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea D., în contradictoriu cu intimatele A.. și B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.A., ca tardiv depusă.
La data de 2 august 2021 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, recursul declarat de contestatoarea D. împotriva sentinței civile nr. 2496 din 29 aprilie 2021 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă.
Prin încheierea din 6 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus suspendarea recursului formulat de recurenta D. împotriva sentinței civile nr. 2496 din 29 aprilie 2021 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.
În vederea discutării excepției de perimare a recursului, a fost stabilit termen de judecată la data de 2 mai 2022.
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 218 R din 2 mai 2022, a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul formulat de recurenta D. împotriva sentinței civile nr. 2496 din 29 aprilie 2021 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar B.., A.., E. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Împotriva hotărârii instanței de recurs, contestatoarea D. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 26 mai 2022.
Recurenta-contestatoare a susținut, în esență, faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 care reglementează termenul de perimare de un an, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod.
S-a arătat că alin. (3) al art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 a fost abrogat de pct. 3 al art. 219, Capitolul X din Legea nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 409 din 10 iunie 2011.
Prin urmare, termenul de perimare de un an, calculat de la momentul suspendării judecării cauzei (6 septembrie 2021) s-a împlinit abia la data de 5 septembrie 2022.
În aceste condiții, recurenta-contestatoare a apreciat că este nelegală hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind admisă în mod greșit excepția perimării recursului.
La termenul din 16 iunie 2022, apărătorul recurentei-contestatoare D. a solicitat instanței să califice calea de atac exercitată în cauză ca fiind contestație în anulare, deoarece au caracter irevocabil hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
A făcut referire la jurisprudența instanței supreme, mai exact, la decizia nr. 957 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, prin care s-a statuat că hotărârea dată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac.
Față de solicitarea apărătorului recurentei-contestatoare D., Înalta Curte urmează să califice calea de atac exercitată în cauză ca fiind contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 218 R din 2 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Verificându-și propria competență, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, aceasta fiind în speță Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Cum în acest caz competența instanței este de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) și art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, competența de soluționare a contestației în anulare revine Curții de Apel București.
În consecință, față de dispozițiile art. 319 din C. proc. civ. de la 1865, văzând și art. 158 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să califice prezenta cale de atac drept contestație în anulare și să decline competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Califică prezenta cale de atac drept contestație în anulare și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.