ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1436/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 48-58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 172/2004.

Prin sentința civilă nr. 382/2002 din 5 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, au fost respinse excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune; a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu pârâtul C., în sensul că a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, precum și suma de 80.000 RON, cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acțiunea.

În cazul reținerii cauzei spre rejudecare, apelanta-pârâtă a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepțiilor invocate, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția autorității de lucru judecat și a inadmisibilității, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, a solicitat diminuarea daunelor morale acordate de instanța de fond și respingerea cheltuielilor materiale ca nedovedite. Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 655/A din 7 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.A., fiind schimbată sentința atacată, iar în rejudecare a fost respinsă acțiunea reclamantei A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către apelantă în sumă de 2552,50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

La 24 martie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de casare în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 03 mai 2023, recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și a apărărilor formulate de pârâtă ca neîntemeiate, solicitând totodată casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 ianuarie 2023, iar prin rezoluție a fost acordat termen de judecată la 13 iunie 2023 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate într-o acțiune în materia asigurărilor de răspundere civilă reglementată de art. 2223 și urm. C. civ. și prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din același cod "procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a optat pentru regula potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 8 iulie 2020, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 655/A din 7 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 655/A din 7 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.