ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2023

HOTĂRÂRE

25.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 13.12.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C. și D., E., F. și G. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la modificarea statului de funcții și la emiterea deciziilor de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare pentru A., B., C. și D., respectiv în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare pentru E., F. și G., în cadrul Judecătoriei Brăila, precum și la stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale cuvenite.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal la 15.12.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la modificarea statului de funcții și la emiterea deciziilor de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare pentru A., B., C. și D., respectiv în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare pentru E., F. și G., în cadrul Judecătoriei Brăila, precum și la stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale cuvenite.

Prin sentința civilă nr. 509/01.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții urmăresc obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de modificare a statelor de funcții și de personal, iar a Curții de Apel Galați la emiterea unei decizii de încadrare în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare a reclamanților și stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale cuvenite.

Evocând art. 7 din Capitolul III al Anexei V a Legii nr. 153/2017, a reținut că litigiile privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au fost atribuite de legiuitor în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

A mai reținut că reclamanții urmăresc prin primul capăt de cerere obligarea Ministerului Justiției, autoritate publică centrală, la emiterea unui act administrativ, astfel că în raport cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel București.

Prin încheierea nr. 338/15.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția litispendenței și, în baza art. 138 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a trimis cauza Tribunalului București, în vederea reunirii la dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 583/24.03.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe Codul muncii, și nu pe art. 7 din Capitolul III al Anexei V a Legii nr. 153/2017, luând în considerare că nu se atacă o hotărâre a organelor prevăzute la alin. (1) al acestui articol, în contextul în care aceștia nu au susținut că au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 153/2017.

La 12.04.2022, dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost conexat la dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 7712/14.12.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal; constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017 și a arătat că litigiile vizând salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au fost atribuite de legiuitor în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Totodată, a mai reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții urmăresc prin primul capăt principal de cerere obligarea Ministerului Justiției, autoritate publică centrală, la emiterea unui act administrativ, context în care a apreciat că, în raport cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel București, secția contencios administrativ competența materială de soluționare a cauzei.

Totodată, a subliniat că acțiunea introductivă a fost întemeiată pe Legea nr. 153/2017 și Legea nr. 554/2004, și nu pe dispozițiile Codului muncii, litigiul fiind unul de contencios administrativ.

Cu privire la celelalte capete de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați la emiterea deciziilor de modificare a încadrării personalului în funcția de grefier registrator cu studii superioare și stabilirea modului de calcul al drepturilor salariale, a constatat că acestea îmbracă forma unui litigiu de muncă, de competența tribunalului. Însă, reținând caracterul accesoriu la acestora față de petitul principal, a evocat art. 123 și art. 99 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și a constatat că, în cauză, solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la modificarea statelor de funcții atrage competența materială a curții de apel, situație în care și celelalte capete de cerere urmează a fi judecate de către aceeași instanță superioară în grad.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 19.05.05.2023.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea statului de funcții și a pârâtei Curtea de Apel Galați la emiterea deciziilor de încadrare în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare a reclamanților, în cadrul Judecătoriei Brăila, ca urmare a promovării examenului organizat în 05.12.2018, precum și la stabilirea modului de calcul a drepturilor salariale cuvenite.

Așadar, potrivit primului capăt de cerere, autorii demersului judiciar urmăresc obligarea Ministerului Justiției la modificarea statelor de funcții prin emiterea unui ordin, în conformitate cu art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acesta fiind fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Astfel, în considerarea art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanții s-au adresat instanței de contencios administrativ în calitate de persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim printr-un act administrativ asimilat (refuzul nejustificat de a soluționa o cerere).

Prin urmare, dată fiind natura primului capăt de cerere, competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text de lege care instituie două criterii, respectiv cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, și criteriul valoric; în cazul de față, fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Celelalte capete de cerere, constând în obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați să emită decizii de modificare a încadrării personalului în funcția de grefier arhivar/registrator cu studii superioare și să stabilească modul de calcul a drepturilor salariale, îmbracă forma unui litigiu de muncă, de competența tribunalului.

Însă, cererea de emitere a deciziilor de modificare a statelor de funcții și stabilire a calcului drepturilor salariale aferente au caracter accesoriu în raport de capătul principal, demersul apărând ca o consecință a emiterii ordinului de ministrul jusitiției și fiind inițiate în subsecvența acestuia.

Așadar, cererea de emitere a deciziilor de modificare a încadrării reclamanților și cea de calcul a drepturilor salariale sunt accesorii, determinate de emiterea ordinului al ministrului justiției de modificare a statelor de funcții, iar potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererea accesorie se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 (ipoteză neregăsită în cauză).

Prevederea legală evocată reglementează o prorogare de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale și are caracter imperativ.

Așadar, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare urmează să fie stabilită.