ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3753/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra căilor de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.05.2019 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Ploiești, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut de reclamanți la data de 17.12.2018; obligarea Curții de Apel Ploiești la emiterea deciziei de încadrare pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din data de 17.12.2018 și a modificării statelor de funcții, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale derivate din încadrarea pe noile funcții.

Prin sentința civilă nr. 1265/26.09.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 631 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în privința capătului 3 de cerere;

A admis acțiunea reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești;

A obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Ploiești, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare susținut de reclamanți la data de 17.12.2018;

A obligat pârâta Curtea de Apel Ploiești la emiterea deciziei de reîncadrare pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din 17.12.2018 și a modificării statelor de funcții de către Ministerul Justiției;

A obligat pârâții la plata drepturilor salariale derivate din reîncadrarea pe noile funcții.

3.1. Împotriva sentinței nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține că în privința pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu recurentul-pârât, respectiv emiterea de către Ministrul Justiției a unui ordin de modificare a statelor de funcții, soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală și netemeinică.

Invocă dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 și arată că pentru ocuparea posturilor de grefieri arhivari nu se solicită studii superioare, iar promovarea personalului auxiliar de specialitate în funcții de execuție este prevăzută de art. 43 și 44 din Legea nr. 567/2004.

Mai arată că, deși Legea cadru nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari pe studii superioare, acest fapt nu echivalează cu încadrarea pe funcție, iar pe de altă parte, susține că numai după modificarea și completarea acestui act normativ în sensul reglementării condițiilor studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare, pot susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii, fiind salarizate în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017.

De asemenea, susține că decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, întrucât dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparține angajatorului, respectiv președintelui curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar și ordonatorului principal de credite.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâta Curtea de Apel Ploiești, întemeiat pe dispozițiile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac susține că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis acțiunea reclamanților, având în vedere că prin adresele Ministerului justiției nr. x se clarifică situația încadrării grefierilor arhivari cu studii medii în cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea în funcțiile de grefieri arhivari cu studii superioare, în sensul că posturile de grefieri arhivari cu studii medii pot fi transformate doar după modificarea și completarea Legii nr. 567/2004, în sensul reglementării condițiilor de studii superioare la numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator.

Intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, apreciind că prima instanță a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material incidente în prezenta speță.

II. Soluțiile instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către pârâtul Ministerul Justiției, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la fond în dosarul Tribunalului Prahova, la filele x, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Mai mult, instanța de recurs constată că recurentul-pârât nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Cu alte cuvinte, recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele relevate prin cererea de recurs referindu-se la starea de fapt din speță și la legislația aplicabilă.

Din acest motiv, nici paragraful din pagina 1 a cererii de recurs, prin care se arată că în privința pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu recurentul-pârât, respectiv emiterea de către Ministrul Justiției a unui ordin de modificare a statelor de funcții, soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală și netemeinică, nu constituie critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme recurentul-pârât nu a prezentat argumentele în concret pentru care a apreciat că prima instanță a aplicat sau interpretat greșit legea.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-pârât Ministerul Justiției nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de apel formulate de către pârâta Curtea de Apel Ploiești, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că pârâta Curtea de Apel Ploiești a înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe și nu recurs, deși calea de atac a recursului a fost corect menționată în dispozitivul sentinței.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce privește recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reține prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

Instanța de control judiciar are în vedere și Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de Curtea de Apel Ploiești nu poate fi recalificat recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât susținerile din cererea de apel reprezintă o redare fidelă a motivelor invocate în întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului Prahova, iar recalificarea se poate face doar dacă susținerile din cererea de apel pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, nu poate fi vorba în cauză de încadrarea în motivele de recurs din moment ce reprezintă redarea susținerilor din întâmpinare.

În speță, analizând apelul formulat de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi recalificat ca fiind cerere de recurs, în condițiile în care calea de atac a fost întemeiată pe textele ce reglementează apelul, s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate, iar criticile formulate vizează temeinicia sentinței atacate, și nu nelegalitatea acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate da eficiență cererii formulate de apelantă prin notele de ședință depuse la dosar, prin care se susține că din eroare a fost indicată calea de atac a apelului, câtă vreme nu este vorba de o simplă eroare cu privire la denumirea căii de atac, ci întreaga cale de atac este concepută pe structura apelului, respectiv au fost indicate temeiurile de drept de la apel, s-a solicitat schimbarea hotărârii și criticile formulate vizează netemeinicia hotărârii atacate.

În aceste condiții, în măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să recalifice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Curtea de Apel Ploiești împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Curtea de Apel Ploiești împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022.