ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1391/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la 30.07.2021, reclamanții CONSILIUL JUDEȚEAN MUREȘ și JUDEȚUL MUREȘ au chemat în judecată pârâtul ORAȘUL UNGHENI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamanți a sumelor totale de 640.477,20 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare, compusă din 188.603,52 RON aferentă anului 2019 și din 451.873,68 RON aferentă anului 2020, și de 100.235,85 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, compusă din 41.492,27 RON pentru anul 2019 și din 36.149,89 aferentă anului 2020, și la plata majorărilor de întârziere de 1%, în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015; în subsidiar, a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.

La 01.11.2021 reclamanții și-au modificat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei totale de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare, compusă din 146.460,12 RON aferentă anului 2019 și din 345.255,38 RON aferentă anului 2020, și a sumei totale de 96.733,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, compusă din 41.492,27 RON pentru anul 2019, din 32.799,26 RON aferentă anului 2020 semestrul 1 și din 22.441,60 RON pentru anul 2020 semestrul 2, și la plata majorărilor de întârziere calculate în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015 de la 01.11.2021 și până la achitarea efectivă a debitului, iar în subsidiar la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 124/08.02.2022, Tribunalul Mureș, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 903/A/03.11.2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în senul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare, compusă din sumele de 146.460,12 RON, pentru anul 2019 și de 345.255,38 RON, aferentă anului 2020; a obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței, respectiv de la 01.10.2019 pentru suma datorată pentru semestrul 2 al anului 2019, de la 01.04.2020 pentru suma datorată pentru semestrul 1 al anului 2020 și de la 01.10.2020 pentru suma datorată pentru semestrul 2 al anului 2020 și până la achitarea efectivă a debitului; a respins restul pretențiilor formulate.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, curții de apel.

În motivare, după prezentarea pe larg a situației de fapt, a subliniat că la 21.09.2021 a transmis tribunalului prin e-mail o întâmpinare și înscrisuri, care nu au fost înregistrate la dosar, cu încălcarea normelor de procedură.

Potrivit recurentului, din această perspectivă devine incidentă ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., față de împrejurarea că înscrisurile nu au fost atașate la dosar și că nu au fost avute în vedere la soluționare, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Subliniind că acțiunea a fost respinsă în mod just de către tribunal, a afirmat că decizia curții de apel este nemotivată și că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor legale de drept material.

În continuare, a arătat că decizia recurată conține doar o expunere sumară a actelor depuse în probațiune și o trimitere succintă și insuficientă la legislația incidentă, fără o motivare concretă asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de C. civ.. Astfel, deși prima instanță a motivat neîndeplinirea acestora, instanța de apel a reținut doar că sunt incidente dispozițiile referitoare la angajarea răspunderii contractuale, cu referire la art. 669, art. 670, art. 1073 și art. 1088 C. civ. din 1864.

Sub acest aspect, a mai afirmat că instanța de apel nu a reținut inadvertențele arătate chiar de reclamanți cu privire la numărul de locuitori ai U.A.T. Ungheni, chestiune care are o consecință directă atât asupra nemotivării hotărârii, cât și a aplicării greșite a normelor de drept material, cu referire la stabilirea caracterului cert al creanței.

Potrivit recurentului, instanța de apel nu a analizat dacă înscrisurile probatorii îi sunt opozabile sau nu, în condițiile în care prin întâmpinarea neînregistrată la dosar a arătat că așa-zisa componentă județeană a taxei de salubritate apare doar într-o anexă la regulament, care de altfel nu-i este opozabilă. În acest context, în acord cu cele reținute de tribunal, a relevat că nu se poate stabili în mod clar întinderea prejudiciului, respectiv caracterul cert determinat sau determinabil.

În opinia recurentului, motivarea hotărârii recurate constă într-o preluare a argumentelor arătate de reclamanți, fără ca instanța de apel să înfrângă raționamentul primei instanțe, sens în care a făcut trimitere la jurisprudența instanței supreme și la prevederile art. 425 C. proc. civ.

În final, a subliniat că o altă chestiune pe care a invocat-o a vizat neîndeplinirea propriilor obligații de către Consiliul Județean Mureș, cu referire la colectarea selectivă a deșeurilor, fapt care nu se realizează la nivelul județului Mureș nici în prezent.

În drept, a invocat ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 14.03.2023 intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Situația de fapt stabilită în etapele devolutive ale procesului constă în încheierea între părțile litigante a contractului de asociere din 02.11.2009, pentru o durată de 30 ani, unul dintre scopurile acestuia fiind gestionarea serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare și depozitare a deșeurilor municipale.

Demersul judiciar urmărește pe calea acțiunii în pretenții, astfel cum a fost modificată, obligarea pârâtului la plata sumelor totale de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, aferentă anilor 2019 și 2020, și a celei de 96.733,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, la care se adaugă majorări de întârziere calculate în baza art. 183 din Legea nr. 207/2015, fie dobânzi legale penalizatoare pe zi de întârziere.

Prima instanță a respins acțiunea, iar în apel sentința astfel pronunțată a fost anulată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 491.715,51 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare, și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului, fiind respinse restul pretențiilor formulate, prin decizia obiect al recursului de față.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului-pârât nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși a indicat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs vizează o presupusă încălcare a regulilor de procedură de către prima instanță, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală, în condițiile în care motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit din decizia instanței de prim control judiciar.

Totodată, invocând motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulțumirea părții față de modalitatea în care instanța de apel a evaluat starea de fapt pe care s-a întemeiat decizia atacată în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii, pe baza probelor administrate, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei.

Sub acest aspect, autorul căii de atac a afirmat că hotărârea atacată este nemotivată și că instanța de apel a făcut o expunere sumară a probelor și o trimitere succintă și insuficientă la legislație, fără a reține inadvertențele sesizate chiar de reclamanți cu privire la numărul de locuitori ai U.A.T. Ungheni, sens în care a prezentat aspecte legate de situația de fapt și probatoriul administrat.

Reamintind recurentului că temeinicia stării de fapt reținute de instanța devolutivă nu poate fi repusă în discuție în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte arată că aceste afirmații nu se circumscriu și nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată de parte, aceea a prezentării a unei motivări insuficiente de către instanța de apel.

De aceea, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta normele de drept material încălcate sau aplicate greșit, recurentul pune în discuție, în realitate, modul în care instanța de apel a analizat cauza sub aspectul solicitării de către reclamanți a contravalorii componentei județene a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare, prin raportare la probatoriul administrat și situația de fapt, opinia recurentului fiind în sensul că cercetarea fondului este eronată, întrucât reclamanții sunt cei care nu și-au executat obligațiile contractuale.

Pornind de la aceste afirmații, recurentul a expus în memoriul de recurs argumente cu privire la probatoriul administrat, la întâmpinarea și înscrisurile neînregistrate la tribunal, subliniind inadvertențele cu privire la numărul de locuitori și colectarea componentei județene a taxei de salubrizare stabilită printr-o anexă la regulament și care nu-i este opozabilă. În acest context, a susținut că nu se poate stabili întinderea prejudiciului și caracterul cert determinat sau determinabil.

Aceste afirmații nu pot fi considerate că reprezintă o motivare a căii de atac din perspectiva exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce ar putea fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Toate aceste chestiuni vizează aspecte de temeinicie și care nu mai pot fi repuse în discuție în calea extraordinară de atac a recursului, unde sunt supuse controlului judiciar exclusiv aspecte de legalitate.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL UNGHENI împotriva deciziei nr. 903/A/03.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CONSILIUL JUDEȚEAN MUREȘ și JUDEȚUL MUREȘ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2023.