ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2390/06.04.2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților A., B. și C. și a respins contestația formulată de D., în contradictoriu cu aceștia, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei de interes, invocată de intimata Casa de Pensii a Municipiului București, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 27.09.2007-01.10.2011 și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris, a admis în parte contestația formulată, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, D. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La 12.01.2022, revizuientul D. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2390/06.04.2021, solicitând anularea ei și după rejudecare, admiterea contestației; în drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a arătat, în esență, că hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1361/13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, a arătat că prin prima hotărâre s-a stabilit legalitatea deciziei de debit în temeiul căreia s-a emis decizia nr. x/28.08.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, însă prin cea a cărei anulare o solicită, s-a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018, emisă de intimată, fără a se omologa concluziile reținute în raportul de expertiză întocmit în primă instanță, vizând diferențele nete de încasat, în cuantum de 204.019 RON.

A afirmat și că cerințele de admisibilitate a revizuirii prevăzute de textul de lege sus-enunțat sunt îndeplinite și că cea referitoare la evocarea fondului nu este aplicabilă în speță. În acest sens, a arătat că litigiile în cadrul cărora au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice au avut aceleași părți, același obiect - contestarea cuantumului pensiei de serviciu - și aceeași cauză - actualizarea pensiei sale de serviciu -, precum și același temei de drept - dispozițiile Legii nr. 215/2015, coroborate cu cele ale art. III din Legea nr. 293/2016 și ale art. 33 din Legea nr. 153/2017.

În continuare, revizuentul a prezentat argumente pe fondul cauzei, subliniind că hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale și că acțiunea sa trebuia admisă în integralitate.

De asemenea, a evocat considerentele deciziei nr. 153/2020 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 489/10.06.2020.

La 08.02.2022 intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii, apreciind că cerința identității de părți, obiect și cauză nu este îndeplinită. De asemenea, a arătat că dezlegările instanței care a pronunțat hotărârea în raport cu care se invocă autoritatea de lucru judecat nu sunt contrazise prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. În acest context, a apreciat că nici efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu a fost încălcat.

Prin întâmpinarea din 10.02.2022, intimata Casa Națională de Pensii Publice a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin încheierea din 01.03.2022, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidența ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1361/13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa cum s-a reținut mai sus, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii procesului - 29.03.2018, respectiv în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Prin urmare, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este și cazul de față - în considerarea datei începerii procesului și dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obține numai pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, nu și a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul și același litigiu să fie judecat de două ori. În acest sens, dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorității de lucru judecat, prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, care au inserat posibilitatea ca instanța de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre și să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Aceste dispoziții legale nu sunt însă incidente în cauză, în considerarea argumentelor expuse în cele ce preced.

Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1361/13.02.2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunțată în cadrul unui proces care să fi avut același obiect ca și cel în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în primul litigiu, același reclamant a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, constatarea nulității absolute a actului adițional nr. x/19.12.2007 la convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, precum și anularea adeverinței nr. x/24.06.2008, emisă de Camera Deputaților și a deciziei de pensie nr. x/28.08.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 2, constatarea venitului brut actual ca fiind în cuantum de 5.356 RON, începând cu 28.08.2008 și obligarea pârâtei Camera Deputaților la plata sumei de 35.800 RON, reprezentând diferență între pensia de serviciu cuvenită și cea încasată și a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

În schimb, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare se solicită, contestatorul D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, A., B. și C., anularea deciziei de debit nr. x/20.02.2018, constatarea punctajului mediu anual corect calculat ca fiind cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului București la plata sumei de 79.863 RON, reprezentând diferența între pensia contributivă cuvenită și pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, din care se va scădea suma de 33.990 RON, achitată în lunile septembrie 2016 și mai 2017; obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 82.632 RON, reprezentând diferența între pensia de serviciu cuvenită și pensia de serviciu efectiv încasată în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, din care se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 și noiembrie 2017 și la care va adăuga dobânda legală, începând cu 24.11.2014 până la data plății efective și obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

Așa fiind, tripla identitate de părți, obiect și cauză nu este întrunită, motiv pentru care, constatând că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate anterior, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) și (6) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva sentinței civile nr. 2390/06.04.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.