ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2710/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 22 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București a solicitat să se constate că, deși pensia de serviciu a fost repusă în plată în cuantumul de 6.049 RON dispus de Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1126 din 6 februarie 2012, până în prezent nu s-au emis și comunicat angajatorului Ministerul Afacerilor Externe deciziile privind actualizarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 216/2015 coroborate cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 și să oblige pârâta la recalcularea acestor drepturi constituționale.

Prin cererea modificatoare depusă la 19 august 2021, reclamanta a solicitat să se constate că obiectul dosarului îl reprezintă contestația împotriva deciziei nr. 181533/27.04.2021 privind suspendarea plății indemnizației prevăzute de legile cu caracter special și împotriva deciziei nr. 184961/10.05.2021 privind recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de Legea nr. 8/2006, ca fiind emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale.

A solicitat să fie obligată pârâta să repună în plată indemnizația de membru U.A.P. începând cu data de 1 mai 2021 și, în temeiul art. 1 și alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, a solicitat să se constate că dreptul la acțiune "pentru diferențele nete stabilite între pensia cuvenită și pensia efectiv plătită în ultimii 3 ani" în cuantum de 71.153 RON nu s-a prescris și să fie obligată pârâta "să ordonanțeze la plată și pe cale de consecință să vireze efectiv în contul de card bancar aceste drepturi constituționale reținute abuziv".

Prin sentința civilă nr. 6919 din 19 octombrie 2021, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

A fost anulată decizia nr. 184961/27.04.2021 de suspendare a plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și decizia de debit nr. x/10.05.2021.

A fost exonerată reclamanta de plata debitului stabilit prin decizia nr. 184961/10.05.2021.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reținute în baza deciziei nr. 184961/10.05.2021.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, rejudecând în fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4362 din 21 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6919 din 19 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, considerând că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere principal privind incidența dispozițiilor prevăzute la pct. 2 din Legea nr. 177/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publică în Monitorul Oficial nr. 6258 din 19 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține, în esență, că instanța de apel, prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2022, în mod greșit a dispus suspendarea cauzei, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Tot în același context, recurenta susține că la 15 iunie 2023, încălcând principiul contradictorialității și fără a pune în discuția părților excepția perimării, instanța de apel a constatat perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei de apel și că, în acest mod s-ar fi încălcat dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 522 alin. (3) C. proc. civ., fiind un caz de tergiversare.

În continuare, recurenta formulează critici pe fondul cauzei, exprimându-și nemulțumirile privind soluțiile pronunțate în cauză.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 13 decembrie 2023, intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituția României și art. 457 C. proc. civ., având în vedere că litigiul vizează acordarea unor drepturi în materia asigurărilor sociale.

Înalta Curte constată că prezentul recurs este admisibil, în raport cu prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greșit suspendarea cauzei, în cadrul cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4362 din 21 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, aspect ce a condus la constatarea perimării cererii.

Această critică este nefondată, având în vedere că de la data de 20 octombrie 2022, când pricina a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile petentei, neputându-se reține niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, context în care, în mod corect instanța a constatat din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ. că a intervenit perimarea cererii de apel.

În acest context, susținerea recurentei, potrivit căreia, în cauză au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 522 alin. (3) C. proc. civ., referitor la tergiversarea cauzei se constată că nu pot fi primite, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina petentei, iar nu a instanței care și-ar fi nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau pentru neîndeplinirea din oficiu, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocate de către recurentă, se constată că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, având în vedere că pentru încadrarea în această ipoteză, recurenta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 3665/2023 din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2023.