ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Deliberând asupra recursului, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 16.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare încheiată între părți, autentificată la BNP C. din București sub nr. x/04.07.2019, obligarea pârâtei la plata sumei de 246.568 RON, reprezentând contravaloarea ușilor executate de subscrisa conform contractului de presări servicii nr. x/04.07.2019 și a ofertei nr. x, aflate în stocul reclamantei pentru livrare și montare în imobilul pârâtei care le-a refuzat nejustificat, actualizarea sumelor cu rata inflației și dobândă legală, ce urmează a fi calculată potrivit art. 628 C. proc. civ., de la data de 28.06.2020 până la achitarea integrală a sumelor datorate, plus cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă. 2462/13.10.2021 pronunțată de prima instanță a fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare, autentificată de BNP C. sub nr. x/04.07.2019, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 246.568 RON actualizată în raport cu rata inflației, în baza contractului de prestări servicii nr. x/04.07.2019 și a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 28.06.2020 și până la data plății efective; s-a dispus, de asemenea, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 18.588 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, acesta fiind soluționat prin decizia civilă nr. 1660/A/09.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Prin această decizie, în apel s-a admis apelul, iar sentință atacată a fost schimbată în parte, în sensul că, rejudecând cauza, s-a dispus respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect plata sumei de 246.568 RON, precum și capetele de cerere accesorii privind actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, ca neîntemeiate, iar pârâta a fost obligată la cheltuielilor de judecată, fiind, în rest, menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând casarea ei în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a schimbat, fără a pune în dezbaterea părților această împrejurare, natura juridică a contractului nr. x/04.07.2019, stabilind că acesta este un contract de prestări servicii și că pârâta nu este obligată la restituirea prețului reprezentat de contravaloarea ușilor executate de reclamantă. S-a arătat că, împotriva evidenței demonstrate prin probe și a culpei reținute în sarcina pârâtei, printr-o motivare contradictorie, instanța de apel a stabilit că reclamanta nu are dreptul la plata prețului ușilor executate, fiind îndreptățită doar la plata daunelor-interese pentru acoperirea oricărui prejudiciu suferit de aceasta ca o consecință a rezoluțiunii antecontractului de vânzare, cu atât mai mult cu cât toate aceste aspecte nu au făcut obiect al dezbaterilor.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, recurenta a considerat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1270, art. 1350 și art. 1516 C. civ., potrivit cărora contractul obligă părțile întocmai ca legea, și orice persoană este ținută să execute obligațiile contractate exact și la termenele stabilite.

Evocând starea de fapt în susținerea punctului de vedere, recurenta a subliniat că, de vreme ce numai S.C. B. S.R.L. este în culpă pentru neexecutarea obligațiilor proprii, sens în care s-a dispus, din culpa acesteia, rezoluțiunea promisiunii de vânzare, rezultă că rămâne fără temei apărarea pârâtei care a opus neexecutarea prețului ușilor comandate prin contractul de presări servicii nr. x/04.07.2019, în măsura în ace acest contract a fost menținut. S-a susținut că, față de modul în care părțile au conceput executarea celor doua contracte, în măsura în care unul dintre acestea a fost desființat, înțelegerea globală a relației contractuale a părților trebuia reconsiderată din punctul de vedere al executării contractului care a rămas în ființă. Fiind notificată asupra îndeplinirii obligațiilor reclamantei rezultate din contractul de presări servicii nr. x/04.07.2019, pârâta nu se mai poate prevala de excepția executării necorespunzătoare a contractului, întemeiată pe neexecutarea obligației de livrare și montaj câtă vreme, potrivit convenției, acesta nu avea valoare patrimonială predeterminată, costul contractului fiind, evident, în legătură numai cu execuția ușilor.

În cuprinsul recursului au fost pe larg redate elementele stării de fapt așa cum au fost demonstrate și reținute de instanțele devolutive.

Împotriva recursului a formulat întâmpinare pârâta S.C. B. S.R.L.. arătând[DVM1] că litigiul a fost soluționat pe baza motivelor de fapt și de drept evocate. Din perspectiva intimatei, existența mai multor operațiuni juridice nu afectează conținutul și natura fiecăruia dintre ele. Astfel, a susținut că, deși imobilul pentru care ușile în discuție au fost contractate s-a finalizat în luna iulie 2022, iar ușile au fost montate în perioada mai- iunie 2022, recurenta avea posibilitatea de a livra și monta ușile în perioada judecării apelului, pentru a da temei cererii sale. S-a susținut că în mod corect instanța de apel a stabilit că obligația de plată a ușilor nu era anterioară celei de livrare și montare, pe care reclamanta nu și-o executase, făcând aplicarea art. 1720 alin. (1) C. civ., în sensul că plata prețului nu poate fi cerută anterior predării bunurilor cumpărate, cu atât mai mult cu cât, în eventualitatea refuzului de recepție a bunului, vânzătorul are la îndemână dispozițiile art. 1726 C. civ.

Premergător examinării motivelor de casare și apărărilor formulate împotriva acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este necesară prezentarea succintă a cadrului juridic care a generat raportul litigios și a determinat modul de fundamentare a pretențiilor reclamantei în cererea de chemare în judecată, de natură a trasa limitele în care aceasta trebuia examinată.

Reține astfel instanța de recurs că între părțile litigiului s-au încheiat concomitent două acorduri contractuale: contractul de presări servicii nr. x/04.07.2019, care a avut ca obiect furnizarea și montajul, la imobilul în curs de construire al S.C. B. S.R.L., a unui număr de 280 uși de interior, pentru un preț de 207.200 RON, a cărui plată se realiza prin "compensarea valorii produselor și serviciilor (...) cu un transmiterea dreptului de proprietate" asupra apartamentului 308 amplasat în complexul imobiliar aflat în curs de construire, executat de achizitor, și promisiunea bilaterală de vânzare autentificată la notar sub nr. x/04.07.2019, prin care S.C. B. S.R.L. se angaja să vândă S.C. A. S.R.L. apartamentul 308, aflat în curs de construire, la un preț forfetar de 53.000 euro plus TVA, în legătură cu care plata, potrivit prevederii contractuale, urma să se facă prin compensare cu prețul bunurilor care au făcut obiectul contractului de prestări servicii, nr. 51/04.07.2019.

Întrucât nu au fost respectate termenele și condițiile stipulate de părți în promisiunea de vânzare, iar reclamanta a notificat repetat prin executor judecătoresc și avocat executarea contractului de servicii, solicitând recepția ușilor și asigurarea condițiilor de montaj, S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței rezoluțiunea, din culpa pârâtei S.C. B. S.R.L., a promisiunii de vânzare imobiliară și obligarea acesteia la plata prețului ușilor, exprimând disponibilitatea de executare a contractului de servicii, care i-a fost refuzată. În acțiune, a menționat concomitența contractelor și conexiunea juridică dintre obligațiile rezultate din acestea, considerând că este întemeiat să solicite prețul contractului de presări servicii nr. x/04.07.2019 de vreme ce a cerut desființarea, din culpa pârâtei, a antecontractului de vânzare.

În acest context litigios, instanța de apel a reținut în decizia atacată cu prezentul recurs că este fondată acțiunea reclamantei în ceea ce privește cererea de rezoluțiune, în temeiul art. 1516 alin. (1) pct. 2 C. civ.; în ceea ce privește plata prețului ușilor, solicitată în temeiul contractului de presări servicii nr. x/04.07.2019, a reținut însă, că aceasta nu poate fi considerată un efect al rezoluțiunii și reclamanta nu este îndreptățită la această restituire, cu atât mai mult cu cât, la data rezoluțiunii nu operase compensarea, întrucât ușile în discuție nu fuseseră livrate. Evocând dispozițiile contractuale, această instanță a mai reținut că transferul dreptului de proprietate asupra celor 280 de uși se produce la predarea acestora, în acord cu dispozițiile art. 1767 și art. 1771 C. civ., așa încât, anterior acestui moment reclamanta nu are dreptul de a cere prețul; în ceea ce privește afirmarea, de către reclamantă a calității de creditor în privința obligației corelative a pârâtei de preluare a ușilor, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a uzat de dispozițiile art. 1726 C. civ. care îi dădeau dreptul de a consemna în depozit, pe seama cumpărătorului, bunurile contractate sau chiar de a le valorifica printr-o persoană autorizată.

Examinând, succesiv, motivele de casare, Înalta Curte subliniază, într-un prim considerent, că nu are caracter fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în măsura în care acesta a înglobat susținerea recurentei că motivarea are caracter contradictoriu, derivat din faptul că, în ciuda evidenței rezultate din probe și a constatării culpei pârâtei în ceea ce privește neexecutarea promisiunii bilaterale de vânzare încheiată între părți, autentificată la BNP C. din București sub nr. x/04.07.2019, s-a reținut lipsa oricărei culpe a S.C. B. S.R.L. în neexecutarea conformă a contractului de prestări servicii.

În mod particular, motivul de casare determinat de motivarea contradictorie, nu poate pune în discuție modul de stabilire a stării de fapt prin interpretarea probelor administrate în proces, ci se referă la o contradicție de logică juridică între argumentele succesiv reținute asupra chestiunii juridice examinate sau la incompatibilitatea argumentelor cu soluția reflectată în dispozitiv.

Însă, în măsura în care în cadrul aceluiași motiv de casare recurentul pune în discuție evocarea, în apel, a unor argumente extraprocesuale ori care depășesc cadrul firesc al litigiului, fără o necesară punere a acestora în dezbaterea părților și pronunțarea instanței asupra unor aspecte care nu au făcut obiect al învestirii prin cererea principală, apel sau prin întâmpinare, acestea nu se integrează specific în conținutul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu toate acestea, o interpretare logică a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. impune instanței de recurs obligația încadrării corecte a motivelor de casare, în măsura în care acestea corespund conținutului lor, delimitat in art. 488 alin. (1) C. proc. civ. De aceea, Înalta Curte subliniază că în măsura în care recurenta a afirmat încălcarea principiului contradictorialității și disponibilității și, implicit, lipsirea sa de dreptul la apărare în condiții de egalitate și contradictorialitate, în realitate, aceasta a susținut încălcarea normelor procesuale care consfințesc de lege lata aceste principii, iar criticile specifice se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și va fi examinat corespunzător.

Acest motiv de recurs are caracter fondat. Expunerea cadrului litigios din preambulul considerentelor proprii, dublat de constatarea că în motivele de apel sau în cursul soluționării apelului niciuna dintre părți nu s-a referit și nici nu a făcut parte din cauza procesului chestiunea incidenței art. 1726 C. civ. - care a fundamentat hotărârea instanței de apel în aprecierea neîndeplinirii, de către reclamantă, a obligației de livrare - impune concluzia că acest fundament juridic s-a situat în afara învestirii legale a instanței de apel și a fost de natură să încalce principiul contradictorialității, fiind eludate dispozițiile art. 9 și art. 14 C. proc. civ.

În acest sens, legea procesuală trasează judecătorului obligația de a respecta obiectul și limitele procesului, așa cum sunt stabilite prin cererile și apărările părților, dar și pe aceea de a pune în dezbatere, în mod direct, orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de participanții la proces, inclusiv de instanță din oficiu, orice vătămare produsă prin aceste încălcări neputând fi remediată decât prin anularea actului de procedură care ignoră aceste reguli.

Se cuvine subliniat, în acest context, că argumentul juridic al instanței de apel excedează cauza juridică a acțiunii și a apelului; obiectul analizei acestei instanțe trebuia centrat pe examinarea îndeplinirii sau a disponibilității de îndeplinire a obligației proprii de către furnizorul ușilor, în acord cu dispozițiile contractuale. Instanța de apel nu avea de lămurit dacă această parte contractantă a fost liberată de obligațiile proprii prin mijlocirea procedurii de consemnare în depozit a bunurilor, deoarece această afirmație nu a fost realizată în proces; mai mult, reglementând facultatea, iar nu obligația, vânzătorului de liberare contractuală, dispozițiile art. 1726 C. civ. oferă vânzătorului perspectiva descărcării de obligația care îi incumbă conform contractului, în timp ce în prezentul proces, furnizorul a urmărit executarea activă a contractului, livrarea și montarea ușilor, dublată de dreptul său de a primi prețul. Prin adaptarea corectă a reperului analizei judiciare la cauza reală a cererii, instanța trebuia să se limiteze la evaluarea forței obligatorii a contractului, și examinarea temeiniciei dreptului părții care, în calitate de creditor contractual, solicită executarea convenției de către partea rămasă în pasivitate, în contrapondere cu apărările acesteia.

Oferind, în aceste condiții, direct în considerente un raționament judiciar care s-a situat în afara limitelor explicite sau implicite ale cauzei, instanța de apel a încălcat regulile procesului, întocmai în modul prefigurat de recurentă: a răpit acesteia dreptul la apărare și la dezbaterea contradictorie a cauzei.

Următorul motiv de casare deduce încălcarea normelor de drept material referitoare la forța obligatorie a contractului și efectele recunoscute în persoana creditorului împotriva debitorului care, pretins fără justificare, refuză executarea propriei obligații. În măsura în care instanța de apel a stabilit că reclamanta S.C. A. S.R.L. nu are dreptul de a pretinde plata prețului pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de presări servicii nr. x/04.07.2019, deoarece acesta nu este un efect al rezoluțiunii antecontractului de vânzare imobiliară și că, în consecință, partea nu poate pretinde decât daune-interese, recurenta a afirmat încălcarea, în apel, a dispozițiilor art. 1270 și art. 1516 C. civ.

Și aceste critici sunt întemeiate. Fundamentul juridic al acțiunii s-a bazat pe concomitența celor două contracte, de presări servicii și de promisiune de vânzare, în mod particular pe modalitatea în care părțile au consfințit modalitatea de plată a prețului fiecăruia dintre ele. Afirmând că desființarea prin rezoluțiune a antecontractului de vânzare imobiliară lasă fără cauză modul în care s-a conceput plata prețului ușilor executate de reclamantă, S.C. A. S.R.L. a cerut, nu repunerea părților în situația anterioară ca efect al rezoluțiunii, ci constatarea că pârâta devine debitoarea obligației de a plăti prețul contractului de prestări servicii care rămâne în ființă, care nu se mai poate stinge prin compensare, conform construcției contractuale originare.

Așadar, reperele analizei instanței de apel trebuia specific adaptate la examinarea efectelor contractului de presări servicii nr. x/04.07.2019, în consecutivitatea desființării promisiunii de vânzare, adică pe baza temeiurilor de drept solicitate de reclamantă, art. 1270 și art. 1516 C. civ. Astfel, instanța avea să examineze dacă obligația creditorului a fost executată în termenii acestei convenții, dând semnificație juridică notificărilor adresate pârâtei, în mod repetat, pentru organizarea șantierului în vederea livrării și montării ușilor, dacă împotriva pârâtei se poate consolida prezumția legală de culpă în neexecutarea contractului și, astfel, dacă este fondată cererea reclamantei de a obține plata silită a prețului.

Cu toate acestea, instanța de apel a examinat pretenția reclamantei din perspectiva efectelor rezoluțiunii, reținând, în esență, că reclamanta nu a plătit prețul apartamentului pentru a obține repunerea în situația anterioară, cu toate că acțiunea nu a avut o asemenea construcție cauzală. Complementar, a reținut că, oricum prețul ușilor nu putea fi acordat, întrucât nu a operat transferul de proprietate către achizitor, concomitent livrării, deși reclamanta a afirmat în proces notificarea pârâtei în acest scop, pe care a lipsit-o de orice relevanță juridică. Mai mult, a reținut culpa reclamantei în neefectuarea procedurii de consemnare silită a bunurilor, deși furnizorul nu avea, în baza contractului ori a legii, o asemenea obligație și, oricum reclamanta nu a urmărit constatarea executării obligației proprii, ci recunoașterea dreptului de plată a prețului.

Or, prin evocarea acestor temeiuri, oricum neadaptate cauzei reale a pretenției, instanța de apel a înlăturat de la aplicare dispozițiile de drept material evocate de recurentă, încălcând ordinea de drept pozitiv în materia contractelor, de natură să lipsească partea de o examinare corectă și legală a acțiunii promovate.

De aceea, găsind fondate motivele de casare examinate potrivit acestor considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa decizia atacată în acord cu limitele recursului și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași curți de apel. În rejudecare, vor fi examinate și soluționate și cererile accesorii vizând acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în această fază a procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1660A/09.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2023.