ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1360/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.12.2021 pe rolul Judecătoriei Avrig, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la inactivarea cartelei având numărul de telefon x, precum și la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 72, art. 252, art. 253 și art. 1349 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Avrig, solicitând, în temeiul art. 107 C. proc. civ., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 281/2022 pronunțată la data de 16.06.2022 de Judecătoria Avrig în dosarul nr. x/2021, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Avrig și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea acestei sentințe, instanța, a reținut în esență, următoarele:

Din înscrisurile aflate la filele x, rezultă că titularul de contract pentru numărul de telefon x este numitul C. și nu reclamanta din cauză.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., prevăd că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Astfel, se observă că regula generală prin care se stabilește competenta teritorială a instanțelor judecătorești, este aceea a domiciliului, ori după caz, a sediului pârâtului, fiind necesar ca cererea de chemare în judecată să fie introdusă la instanța în circumscripția căreia pârâta își are sediul.

În acest context, instanța a reținut că sediul pârâtei din prezenta cauză este situat în sectorul 1 al mun. București, astfel cum rezultă din contractele de prestări servicii de telefonie încheiate între aceasta și numitul C..

Totodată, s-a constatat faptul că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, având în vedere că reclamanta nu poate justifica calitatea de consumator. Această concluzie rezultă din cuprinsul celor două contracte de prestări servicii de telefonie anterior menționate, în cadrul cărora calitatea de părți ai raportului juridic obligațional îl au numitul C. și pârâta B. S.A.

Or, pentru a putea invoca calitatea de consumator și implicit competența alternativă a instanței prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., reclamanta trebuia sa facă mai întâi dovada calității de parte în cadrul celor două contracte, astfel cum se stipulează în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

În considerarea acestor argumente și raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Avrig invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

La data de 09.01.2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 2188/2023 din 8 martie 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect obligație de a face, în favoarea Judecătoriei Avrig; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, instanța, a reținut în esență, următoarele:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Există însă unele situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe (competență teritorială alternativă), cum ar fi situația reglementată de art. 113 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care:

"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Norma legală anterior citată prevede așadar, în mod expres, că în situația cererilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamantul are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe elementele răspunderii civile delictuale, și nu pe cele ale răspunderii civile contractuale, situație în care sunt incidente prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., nu cele ale art. 113 pct. 8 din același act normativ.

De asemenea, având în vedere natura prejudiciului invocat de reclamantă, și anume încălcarea vieții sale private prin pretinsele fapte ilicite ale pârâtei, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât acela în care aceasta are domiciliul. Or, întrucât atât domiciliul legal cât și domiciliul în fapt ale reclamantei se află în orașul Tălmaciu, jud. Sibiu, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Avrig, această din urmă instanță, în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul invocat, este competentă să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 113 alin. (9) C. proc. civ.

Chiar dacă, prin absurd, s-ar considera că instanța a fost învestită cu o acțiune pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei, Judecătoria Avrig ar fi de asemenea competentă să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la domiciliul reclamantei, în calitate de consumator, fiind lipsită de relevanță, pentru determinarea competenței de soluționare a cauzei, titularul contractului de care s-ar prevala reclamanta, această împrejurare constituind o chestiune de fond.

Instanța mai reține că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială. Or, în situația dedusă judecății, reclamanta nu a sesizat o instanță necompetentă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, astfel încât competența de soluționare a cauzei nu putea fi declinată în favoarea unei alte instanțe deopotrivă competente, dreptul de opțiune revenindu-i exclusiv reclamantei, nu pârâtului sau instanței competente sesizate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Avrig competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig la 9.12.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la inactivarea cartelei având numărul de telefon x, precum și la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

De asemenea, se constată că temeiul juridic al cererii, așa cum l-a identificat reclamanta îl constituie răspunderea civilă delictuală - art. 1349 C. civ.

Înalta Curte reține că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamantă, instanța care soluționează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispozițiilor legale.

În condițiile în care în analiza competenței instanța trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, așa cum le-a înțeles reclamanta, raportat la limitele învestirii, se reține incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Având în vedere natura prejudiciului invocat de reclamantă, respectiv încălcarea vieții sale private prin pretinsele fapte ilicite ale pârâtei, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât acela în care aceasta are domiciliul. Or, atât domiciliul legal, cât și domiciliul în fapt ale reclamantei se află în orașul Tălmaciu, jud. Sibiu, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Avrig.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă și că opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Avrig, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.

În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantei, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acesteia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Dincolo de cele arătate, chiar în situația în care s-ar aprecia că este vorba despre o acțiune în răspundere civilă contractuală, prin raportare la domiciliul reclamantei, în calitate de consumator, se reține că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2023.