ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele LA B. S.R.L. și C. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea contractelor de împrumut nr. x/11.11.2013 în valoare de 100.000 RON, nr. 02/10.12.2013 în valoare de 50.000 RON, nr. 02/18.12.2013 în valoare de 50.000 RON, nr. 3/18.02.2014 în valoare de 70,000 RON, nr. 7/18.02.2014 în valoare de 20.000 RON, nr. 5/03.03.2014 în valoare de 45.000 RON, nr. 8/09.04.2014 în valoare de 50.000 RON și a contractului fără număr din data de 20 februarie 2014 în valoare de 20.000 RON, încheiate între pârâta C. și LA B. S.R.L., pentru lipsa consimțământului său, în calitate de administrator, la încheierea acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1179, art. 1236, art. 1238 și art. 1246 din C. civ.

Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 862 din 25 martie 2019, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. și C., ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 10 iunie 2019.

Prin decizia civilă nr. 1520 A din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției civile și s-a declinat competența de soluționare a apelului formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 862/25.03.2019 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Secțiilor a V-a și a VI-a Civile din cadrul Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 31 ianuarie 2020.

Prin decizia civilă nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. și C., împotriva sentinței civile nr. 862 din 25 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018; s-a respins cererea intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată din primă instanță și apel.

La data de 8 ianuarie 2021 petenta C. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în cadrul apelului declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. și C., constând în greșita menționare a inexistenței dovezilor privind cheltuielile de judecată și greșita respingere pe acest temei a capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată formulat de intimata-pârâtă C..

Prin încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta C., în contradictoriu cu intimatul A. și cu intimata LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., eroare materială strecurată în dispozitivul și considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 15 aprilie 2021.

Recurenta-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de îndreptare eroare materială astfel cum a fost formulată.

S-a arătat că prin cererea de îndreptare eroare materială s-a solicitat, în esență, îndreptarea erorii materiale cu privire la lipsa dovezilor cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a dispozitivului hotărârii doar în ceea ce privește respingerea cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul de a admite cererea de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform facturilor fiscale nr. x/20.12.2018 în sumă de 1.500 RON, nr. 341/08.01.2019 în sumă de 1.500 RON și nr. 395/05.07.2019 în sumă de 3.000 RON, achitate integral prin virament bancar.

Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța de apel a respins, în mod nelegal, cererea de îndreptare eroare materială ca inadmisibilă pentru motivul că obiectul acesteia nu s-ar circumscrie textului de lege prevăzut la art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., considerând aplicabile speței dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod.

În opinia recurentei-pârâte, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale menționate, cu referire la faptul că art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., indicat în încheierea recurată, nu este aplicabil în speța de față, întrucât decizia civilă nr. 1104/11.09.2020 a Curții de Apel București nu era definitivă, astfel că putea fi atacată cu recurs.

Contestația în anulare, conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ., poate fi formulată doar împotriva hotărârilor definitive sau pronunțate de instanța de recurs, ceea ce nu era cazul în speță.

Pe de altă parte, nici dezlegarea dată recursului nu este rezultatul unei erori materiale, deoarece este vorba de judecata în apel, iar chestiunea în discuție viza doar existența dovezilor privind cheltuielile de judecată.

Nu este vorba despre o chestiune de legalitate a deciziei civile nr. 1104/11.09.2020 a Curții de Apel București care să poată forma obiectul unei cereri de recurs, ci doar despre o omisiune a instanței de apel de a verifica efectiv dosarul pentru a observa faptul că existau dovezile privind cheltuielile de judecată, astfel încât, în accepțiunea recurentei-pârâte, cererea formulată se încadra în cerințele textului de lege de la art. 442 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepție, respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, ca nefondată.

Intimata-pârâtă LA B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare la data de 14 septembrie 2021.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimatul-reclamant A. a înțeles să-și exercite acest drept.

Prin încheierea din 10 martie 2022 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă C., stabilindu-se termen la data de 26 mai 2022 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Analizând recursul declarat, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, se reține că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă C., are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susține, în esență, faptul că încheierea din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cererea sa de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele deciziei civile nr. 1104 din 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, fiind în mod greșit respinsă, ca inadmisibilă.

Nu este vorba despre o chestiune de legalitate a deciziei civile nr. 1104/11.09.2020 a Curții de Apel București care să poată forma obiectul unei cereri de recurs, ci doar despre o omisiune a instanței de apel de a verifica efectiv dosarul pentru a observa faptul că existau dovezile privind cheltuielile de judecată, astfel încât, în accepțiunea recurentei-pârâte, cererea formulată se încadra în cerințele textului de lege de la art. 442 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă.

În raport de această argumentare, Înalta Curte constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu a celui indicat de recurentă, întrucât se invocă aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, respectiv cele referitoare la admisibilitatea cererii de îndreptare eroare materială, impunându-se calificarea corespunzătoare.

Criticile sunt nefondate, instanța de judecată aplicând corect dispozițiile procedurale ce vizează îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivului unei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Înalta Curte subliniază că prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, în ipoteza în care îndreptarea vizează erori materiale ce nu au incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății și nu afectează legalitatea și temeinicia soluției adoptate.

Noțiunea de eroare materială are, în sensul acestei proceduri, înțelesul de greșeală materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale.

Prin urmare, greșelile materiale vizate de textul legal menționat sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță.

Se cuvine a fi menționat că procedura de îndreptare a erorilor materiale nu este o sancțiune pentru culpa instanței, ci un remediu obiectiv pentru o neconcordanță a hotărârii cu împrejurările faptice pe care trebuie să le reflecte cu acuratețe.

Pe această cale nu se poate urmări și obține îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.

Solicitarea recurentei-pârâte C. nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează procedura de îndreptare a unei hotărâri judecătorești, întrucât aceasta este, în realitate, nemulțumită de soluția dată cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată din primă instanță și apel.

Rezultă că demersul procesual al recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 442 din C. proc. civ. și, de aceea, soluția recurată, de respingere a cererii formulate în afara condițiilor procedurale, se dovedește a fi legală.

Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva încheierii din 19 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2022.