ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1286/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1349, art. 1357 și art. 1358 și urm. C. civ., precum și art. 182 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 77 din 29 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.

În motivare, instanța a reținut că obiectul actiunii nu se poate încadra în prevederile art. 45 lit. r) din Legea nr. 85/2014 și nici în cele ale art. 120 din C. proc. civ., astfel că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 182 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi în competența judecătorului-sindic. Prin urmare, având în vedere sediul pârâtului din Mun. Timiș, în temeiul art. 107 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 335 din 17 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, tribunalul a reținut că din dispozițiile art. 182 alin. (1) și (2) și art. 60 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 rezultă că doar judecătorul-sindic poate dispune revocarea din funcție a practicianului, deci și obligarea sa la repararea prejudiciilor cauzate.

De asemenea, a mai reținut că instanțele civile de drept comun sunt competente doar în cazul unor acțiuni pornite de terțe persoane față de procedura insolvenței, independent de existența unei proceduri în derulare sau a unei proceduri închise. Or, în cauză reclamantul, în calitate de asociat al societății debitoare aflate în procedura insolvenței, are calitatea de parte interesată în sensul Legii nr. 85/2014.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Timiș, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei pendinte în favoarea Tribunalului Mehedinți, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul, în calitate de asociat al societății debitoare, a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite săvârșite cu vinovăție de către administratorul judiciar în procedura de insolvență, în temeiul dispozițiilor art. art. 1349, art. 1357, art. 1358 și urm. C. civ., precum și art. 182 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte constată că acțiunile formulate de o parte interesată în răspunderea practicianului în insolvență pentru faptele ilicite săvârșite în cursul procedurii de insolvență sunt de competența judecătorului-sindic.

În acest sens, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.

În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, competența exclusivă privind procedurile prevăzute de această lege cade în sarcina tribunalului, prin judecătorul-sindic.

La art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul a prevăzut atribuțiile judecătorului-sindic, iar la art. 45 alin. (2) din același act normativ, a stabilit că atribuțiile judecătorului-sindic privesc controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului judiciar, precum și procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, nefiind reglementate exhaustiv.

Prin sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței, astfel cum sunt reglementate de legea-cadru, privind controlul asupra actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către participanți după deschiderea procedurii.

De altfel, o normă generală privind atribuțiile judecătorului-sindic este prevăzută și la art. 45 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 85/2014, potrivit căreia acesta are orice alte atribuții prevăzute de lege.

Prin urmare, din conținutul reglementărilor legale evocate reiese că legiuitorul nu limitează atribuțiile judecătorului-sindic la cazurile concrete enumerate în alin. (1) al art. 45 din Legea nr. 85/2014, ci are în vedere și controlul tuturor operațiunilor și actelor săvârșite de către administratorul/lichidatorul judiciar, debitori și alți participanți la desfășurarea procedurii, precum și litigiile ce au legătură directă cu insolvența.

Totodată, sunt de reținut și dispozițiile art. 60 alin. (2) și (3) din același act normativ, potrivit cărora judecătorul-sindic poate sancționa administratorul judiciar cu amendă judiciară în situația în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește ori îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, iar dacă această fapta a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părți interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

În concluzie, acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite săvârșite de administratorul/lichidatorul judiciar în procedura insolvenței, formulată de o parte interesată, este de competența judecătorului-sindic potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. r), art. 45 alin. (2) și art. 60 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014.

Cum în cauză acțiunea în răspundere delictuală pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite săvârșite de practicianul în insolvență este formulată de asociatul debitoarei aflate în procedura insolvenței, acesta are calitate de parte interesată, astfel că cererea de chemare în judecată este în competența judecătorului-sindic.

Așadar, competența de soluționare a pricinii aparține judecătorului-sindic învestit cu soluționarea dosarului de insolvență nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acesta având prerogative de a analiza cererea formulată de reclamant.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.