ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1284/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra cererii de completare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 638 din 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins recursul principal declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 642/A-COM din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la 27 martie 2023, sub nr. x, petenta C. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul obligării recurenților-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.889,55 RON, reprezentând onorariul de avocat aferent întâmpinării formulate cu privire la recursul principal.

S-a învederat că la termenul din 2 martie 2023 au fost depuse la dosarul cauzei dovezile privind onorariul de avocat aferent recursului, astfel:

- dovada referitoare la plata onorariului în cuantum de 5.889,31 RON, aferent recursului incident (factura nr. x/10.03.2022 și extras de cont emis de reprezentantul convențional care atestă încasarea facturii);

- dovada referitoare la plata onorariului în cuantum de 5.889,55 RON, aferent întâmpinării formulate cu privire la recursul principal declarat de recurenții-reclamanți (factura nr. x/09.03.2022 și extras de cont emis de reprezentantul convențional care atestă încasarea facturii);

Având în vedere că recursul principal formulat în cauză de către recurenții-reclamanți a fost respins, se poate concluziona că aceștia sunt părțile căzute în pretenții.

Recurenta-pârâtă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată atât prin întâmpinarea depusă la recursul promovat de recurenții-reclamanți, cât și la momentul formulării concluziilor, la termenul din 2 martie 2023.

Deși s-a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată constând în onorariile de avocat, anterior închiderii dezbaterilor, conform art. 452 din C. proc. civ., decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat nu cuprinde o dispoziție asupra cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 444 din C. proc. civ.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care, instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții care a câștigat procesul și atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat litigiul.

Or, în speță, atât recursul principal declarat de recurenții-reclamanți A. și B., cât și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. au fost respinse ca nefondate, context în care niciuna din părți nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părți având poziția juridică de părți căzute în pretenții.

De altfel, în finalul considerentelor deciziei din recurs instanța supremă a reținut că:

"Față de soluția de respingere a ambelor recursuri rezultă că atât recurenții-reclamanți, cât și recurenta-pârâtă sunt în culpă procesuală în calea extraordinară de atac și pe cale de consecință nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată".

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta C. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta C. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 638 din 16 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.