ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1487/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1487/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 iunie 2022
Deliberând asupra cererii privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a fost respins recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca rămas fără efect.
În termen legal, prin cererea înregistrată la 23 martie 2022, sub număr de dosar x/2017, petenta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanței completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 7.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocațial în recursul principal.
În susținerea cererii, petenta arată că, prin întâmpinarea formulată la recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a solicitat admiterea excepției nulității recursului principal și anularea acestui recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului principal declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 12.10.2021, petenta arată că a depus la dosarul instanței (nr. x/2017), cu adresă de înaintare, dovada cheltuielilor de judecată - în original - pentru apărările formulate prin întâmpinare, împotriva recursului principal declarat de S.C. A. S.R.L., precum și cele ocazionate de formularea recursului incident pe care l-a declarat în cauză, după cum urmează:
pentru serviciile juridice aferente contractului de asistență juridică nr. x (reprezentând apărările formulate prin întâmpinarea la recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.), a depus în original, factura fiscală seria x nr. x/04.11.2020, în cuantum de 7.500 RON și dovada plății acesteia, respectiv ordinul de plată nr. x/04.11.2020;
pentru serviciile juridice aferente contractului de asistență juridică nr. x (constând în recursul incident declarat de petentă), a depus în original factura fiscală seria x nr. x/15.12.2020, în cuantum de 7.500 RON și dovada plății acesteia, respectiv ordinul de plată nr. x/15.12.2020.
Petenta mai susține că, la data de 12.11.2021, a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ocazie cu care a reiterat cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declararea recursului, dovedite prin înscrisurile depuse în original la dosarul cauzei.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, de admitere a excepției nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată prin întâmpinare, și anularea acestui recurs, respectiv constatarea ca rămas fără efect a recursului incident declarat de petentă, precum și faptul că nici în considerentele deciziei nr. 2670/08.12.2021 și nici în dispozitivul acestei hotărâri nu se regăsesc mențiuni privind cheltuielile de judecată, apreciază că în cauză instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului principal, constând în onorariu avocațial în cuantum de 7.500 RON achitat de petentă cu ordinul de plată nr. x/04.11.2020 în baza facturii fiscale seria x nr. x/04.11.2020.
De asemenea, raportat la soluția de respingere a recursului incident declarat de petentă, ca rămas fără efect, aceasta apreciază că se impune respingerea cererii de obligare a intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers judiciar, dovedite cu factura fiscală seria x nr. x/15.12.2020, în cuantum de 7.500 RON și achitate cu ordinul de plată nr. x/15.12.2020.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 444 teza finală C. proc. civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinări.
Analizând cererea de completare a hotărârii prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Petenta a solicitat instanței completarea deciziei pronunțate în recurs în sensul obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 7.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocațial în recursul principal.
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.
Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.
Prin raportare la aceste considerente, observând decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, se constată că instanța a omis să se pronunțe cu privire la solicitarea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată către S.C. B. S.R.L., motiv pentru care cererea de completare a hotărârii este întemeiată, urmând a fi admisă.
Analizând cererea de obligare a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte reține că prin decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a fost respins recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca rămas fără efect.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții care a câștigat procesul și atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat litigiul.
Or, în speță, recursul principal, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost anulat, în timp ce recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a fost respins, ca rămas fără efect, context în care niciuna din părți nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părți având poziția juridică de părți căzute în pretenții.
În raport de aceste considerente, în baza art. 444 C. proc. civ., art. 453 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L., privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 și va respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L., privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.