ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1650/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra cererii, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În esență, s-a susținut că Înalta Curte a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea intimatei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, lipsind din dispozitivul deciziei orice referire la acest petit.

Având în vedere că prin decizia pronunțată s-a dispus admiterea cererii de recurs și casarea hotărârii recurate, petenta a învederat că intimata B. S.A. este partea căzută în pretenții, aceasta fiind în culpă procesuală pentru susținerea unei poziții procesuale nefondate, care a condus la necesitatea avansării de cheltuieli de către petentă în vederea pregătirii și susținerii apărărilor.

Totodată, deoarece prin decizia pronunțată, instanța de recurs a dispus casarea hotărârii instanței de apel, s-a subliniat că intimata trebuie să suporte inclusiv cheltuielile de judecată aferente judecății în apel, aceasta susținând argumente nefondate, care au fost invalidate de către instanța de control judiciar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 alin. (1), art. 447, art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1), art. 494, art. 13 alin. (1) - (3) C. proc. civ.

Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În cauză, se reține că prin decizia nr. 1066 din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 224/2020 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Cu ocazia dezbaterilor orale, consemnate în practicaua deciziei, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, însă, se constată că art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Înalta Curte reține că prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cauza nu a fost soluționată.

Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor cererilor părților, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora din urmă fiind într-o dependență strictă de soluția dată cererii de chemare în judecată și, după caz, a altor cereri incidentale sau conexe formulate în cauză, inclusiv a cererii de apel.

Numai după soluționarea pretențiilor deduse judecății în apel se poate ști care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenții în înțelesul art. 453 C. proc. civ.

Ca atare, nepronunțarea instanței de recurs asupra cheltuielilor de judecată nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., această chestiune urmând a fi avută în vedere de instanța de trimitere odată cu soluționarea fondului.

În consecință, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare a dispozitivului formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. S.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1066 din 10 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.