ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2663/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Prin decizia nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A., B., C. și D. împotriva decizie civile nr. 1815A din data de 17 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

A admis recursul formulat de reclamantul E. împotriva aceleiași decizii, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

I.2. Prin cererea formulată la data de 18 noiembrie 2021, petentul E. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2432 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 noiembrie 2021, în sensul pronunțării asupra capătului de cerere accesoriu privind solicitarea recurentului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum total de 5.586,33 RON (2.611,33 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și 2.975 RON constând în onorariu de avocat).

În susținerea cererii petentul a arătat că, prin cererea de recurs, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și, deși cheltuielile de judecată din recurs în cuantum total de 5.586,33 RON au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în dispozitivul deciziei, instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată.

Totodată, a precizat că suma de 2.611,33 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, a fost dovedită prin chitanța nr. x din data de 3 martie 2021, iar suma de 2.975 RON, constând în onorariu de avocat, a fost dovedită prin factura fiscală nr. x din 2 februarie 2021 și chitanța aferentă.

Reținând dispozițiile art. 452 și 453 C. proc. civ., petentul a solicitat instanței să se pronunțe și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

I.3. Prin rezoluția din 22 noiembrie 2021, s-a stabilit termen la 7 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulate de petentul E..

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând cererea de completare a dispozitivului civile nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul E., Înalta Curte reține următoarele:

Prin norma cuprinsă la art. 444 alin. (1) C. proc. civ. s-a reglementat posibilitatea completării hotărârii în situația în care prin aceasta instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

În speță, completarea solicitată de către petent privește cheltuielile de judecată cerute în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Înalta Curte constată că, în speța de față, prin cererea de recurs formulată de reclamantul E. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, la dosar fiind atașată chitanța cu care s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.611,13 RON, precum și chitanța și factura privind onorariul de avocat în valoare de 2.975 RON .

În cauză, însă premisa reglementată de art. 453 C. proc. civ. nu se verifică, în condițiile în care prin decizia nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a casat decizia atacată, pronunțată în apel, și s-a trimis cauza spre rejudecare respectivei instanțe, fără a se statua cu privire la partea care a pierdut procesul.

Din perspectiva acestei norme legale, având în vedere soluția pronunțată prin decizia nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, se constată că petentul nu se poate prevala, în această etapă procesuală, de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., care devin relevante în rejudecarea după casare.

Astfel, instanța de control judiciar, dacă este vorba despre o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, cum este cazul în speța de față, nu va putea dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se cunoaște încă partea care a pierdut și partea care a câștigat definitiv procesul; cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de control judiciar vor trebui însă acordate, în condițiile legii, de către instanța de rejudecare potrivit criteriului legal al culpei procesuale.

Ca atare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2432 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.