ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1264/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra cererii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Revizuentul a indicat ca hotărâre potrivnică decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost condamnată avocata intimaților care a introdus acțiunea de excludere a acestuia.

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă de la 1865 și respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă de la 1865.

Având în vedere faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2022 în locul secției a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, funcționează în cadrul Curții de Apel Constanta două secții, secția a II - a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083 din 16.09.2021, dosarul a fost transferat la data de 01.01.2022 la secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, fiind înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin încheierea de ședință din data de 04 mai 2022, curtea de apel a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 și constituirea unui nou dosar asociat cu indicativul A1, în care a acordat termen în cunoștință reprezentanților părților la aceeași dată, respectiv 4 mai 2022.

Prin decizia nr. 173 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11.01.2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2011.

Prin întâmpinarea formulată la 8 iunie 2022, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2022 s-au respins cererile și excepțiile formulate de revizuent și s-a acordat termen la 8 decembrie 2022 față de solicitarea acestuia privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 din C. proc. civ. de la 1865.

La 8 decembrie 2022 revizuentul A. a transmis la dosarul cauzei două cereri de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și pct. 7 din același cod.

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 Cod procedură civilă de la 1865, petentul a subliniat că prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2022, instanta a precizat ca cererea de înscriere în fals în baza articolelor evocate este tardiv formulată și că actele se pot realiza până la primul termen de judecată.

Potrivit petentului norma este neclară și ambiguă, deoarece nu are nicio prevedere în ceea ce privește sancțiunea aplicată de instanța de judecată, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României. Mai arată că, în dosarele în care instanța a solicitat contractele de asistență juridică și acestea au fost depuse, instanța de judecată a sesizat parchetul.

În continuare, petentul a menționat mai multe dosare în care avocații intimatei pledează împotriva acesteia, ceea ce dovedește că societatea intimată nu i-ar fi mandatat să pledeze pentru ea și împotriva acesteia, în același timp.

În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, revizuentul a arătat că normele invocate sunt neconstituționale întrucât acestea sunt imprevizibile și neclare raportat la deciziile și ordonanțele penale, fiind contrare prevederilor art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 20 din Constituție, în ceea ce privește hotărârile contradictorii ale altor instanțe de același grad sau de grade diferite pronunțate de instanțe ale altor țări membre ale Uniunii Europene.

A învederat că prevederile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865 au caracter limitativ, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere extinderea lor asupra hotărârilor penale, care constată contrariul față de deciziile civile. De asemenea, menționează Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015 și subliniază că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, având ca scop restabilirea adevărului în cauză.

În continuare, precizează că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul nr. x/2017, cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1618 din 07.11.2017 a aceleiași instanțe a fost declarată admisibilă, dar nefondată; în schimb, în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire îndreptată împotriva aceleiași decizii este inadmisibilă.

Totodată, face referire și la inadmisibilitatea revizuirii îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în apel și în primă instanță, concluzionând că, în situația în care apar înscrisuri noi sau hotărâri contradictorii, care înfățișează o situație de fapt diferită față de cea avută în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii, nu ar exista nicio cale de retractare a deciziei pronunțate, revizuirea devenind astfel neaplicabilă. Subliniază faptul că exercitarea căilor de retractare prevăzute expres de legiuitor nu poate fi inadmisibilă în cadrul tuturor celor trei grade de jurisdicție, întrucât acest lucru ar duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Petentul a mai arătat că prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate încalcă art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 20 din Constituția României, nefiind avute în vedere de legiuitor și ipotezele în care se solicită revizuirea hotărârilor pronunțate în toate etapele procesuale (fond, apel și recurs).

În continuare, menționează prevederile art. 28 C. proc. pen., potrivit cărora constatările instanțelor penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana și, prin urmare, constatările contradictorii privind situația de fapt impun retractarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Prin încheierea de ședință din 8 decembrie 2022 revizuentul A. a precizat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 vizează doar pct. 7 de la art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, întrucât Înalta Curte este învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate numai pe pct. 7.

De asemenea, prin încheierile din 8 decembrie 2023, 9 februarie 2023 și 16 martie 2023 cauza a fost amânată pentru soluționarea cererilor de recuzare a doamnelor judecător C., D. și E., formulate de petentul A., cererile fiind respinse.

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 și art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Conform art. 29 alin. (4) teza I din același act normativ, "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți".

Din analiza art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Verificând condițiile de admisibilitate anterior evocate, instanța supremă reține că acestea sunt îndeplinite în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180, art. 183 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, având ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2011, revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

Deși dispozițiile criticate nu mai sunt în vigoare, C. proc. civ. de la 1865 fiind în prezent abrogat, instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 766/2011, a statuat în sensul că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

În ceea ce privește legătura textelor de lege ce fac obiectul excepției cu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, Înalta Curte reține că acestea reglementează procedura de verificare de scripte și motivul de revizuire privind hotărârile potrivnice.

Astfel, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei depinde de aplicarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, cu relevanță asupra admisibilității căii extraordinare de atac formulate.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 Cod procedură civilă de la 1865, Înalta Curte constată că acestea au legătură cu soluționarea cauzei având în vedere cererea de înscriere în fals privind împuternicirea avocațială, formulată de petent în cererea de revizuire.

De asemenea, instanța supremă, în urma verificărilor efectuate, constată că normele evocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional, sens în care, față de cele ce preced, apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, invocată de petent.

Opinia Înaltei Curți cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de revizuent:

În opinia Înaltei Curți, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 nu aduc atingere drepturilor, libertăților și principiilor constituționale invocate, respectiv art. 16, art. 20, art. 21, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța supremă reține că revizuirea a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt, iar rațiunea reglementării revizuirii pentru motivul prevăzut la pct. 7 al art. 322 din C. proc. civ. de la 1865 se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Pentru acest motiv, ce ține intrinsec de specificul acestei căi de atac, textul de lege cu privire la care s-a invocat neconstituționalitatea se referă la hotărâri judecătorești definitive.

În realitate, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit de faptul că textul criticat nu prevede posibilitatea revizuirii și pentru situația în care se invocă contradictorialitatea unei hotărâri judecătorești civile cu o hotărâre penală, aspect care, în opinia instanței supreme, nu poate forma obiect de analiză în procedura excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională neputându-se substitui legiuitorului în reglementarea altor cazuri de revizuire decât cele prevăzute de lege.

În acest sens s-a pronunțat și instanța de contencios constituțional, care a statuat, prin Decizia nr. 29/2010, că "revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate".

Dreptul la un proces echitabil și protecția dreptului la apărare trebuie asigurate tuturor părților din proces, ceea ce presupune că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei decât în cazuri excepționale.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Cauza Mitrea c. României, în care instanța europeană a arătat că "dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (a se vedea și Cauza Ryabykh împotriva Rusiei)".

Aceleași considerente se vor reține și în ceea ce privește dispozițiile art. 177, art. 180 și art. 183 C. proc. civ. de la 1865, care reglementează procedura de verificare de scripte și care, în opinia instanței supreme, nu aduc atingere drepturilor, libertăților și principiilor constituționale prevăzute la art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (4) teza I din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite cererea formulată de petentul A. și va sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180, art. 183 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul A..

Sesizează Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177, art. 180 și art. 183 și art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.