ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2033/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14.06.2016 pe rolul Judecătoriei Constanța și înregistrată sub nr. x/2016, contestatorul creditor A. S.A. a chemat-o în judecată pe debitoarea B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate neîndeplinirea condițiilor privind darea în plată prevăzută de Legea nr. 77/2016 și, ca o consecință, să dispună repunerea părților în situația anterioară, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

Intimata debitoare B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului contestației. Totodată, a invocat excepția inadmisibilității contestației, dată fiind împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile pentru darea în plată, prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege.

Intimata a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea creditorului să indice reprezentantul legal în vederea reprezentării sale în procedura de dare în plată, să instituie suspendarea conform art. 5 alin. (3) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 și să plătească debitorului suma de 5.500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la operarea efectivă a suspendării.

La 06.09.2016 a fost formulată cerere de intervenție accesorie de către codebitorul C..

Prin încheierea din 08.09.2016, instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări a contestației formulate de creditor și excepția lipsei calității de reprezentant invocate prin întâmpinare, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei și a calificat ca apărare de fond excepția de inadmisibilitate a contestației pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege.

Prin sentința civilă nr. 10954/29.09.2016, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, s-a admis contestația formulată de creditorul A. S.A., s-a dispus repunerea părților în situația anterioară formulării notificării nr. x/30.05.2016 emisă de D., s-au respins ca neîntemeiate cererea reconvențională formulată de debitorul B. în contradictoriu cu creditorul A. S.A., precum și cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul debitorului, formulată de C..

Împotriva acestei hotărâri, precum și împotriva încheierilor din 14.07.2016, 08.09.2016 și 22.09.2016, a formulat apel intimata debitoare B., solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, calea de atac fiind înregistrată la 07.11.2016 pe rolul Tribunalului Constanța, constituindu-se dosar nr. x/09.12.2016.

Prin întâmpinare, intimatul A. S.A. a invocat excepția netimbrării cererii de apel și excepția tardivității formulării apelului.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării apelului, respingând, totodată, ca rămasă fără obiect, cererea de repunere în termen formulată de apelanta B..

Prin decizia civilă nr. 1240 din 27.09.2017, Tribunalul Constanța a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs debitoarea B., criticând-o pentru nelegalitate, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la dosar în procedura regularizării, la 18.01.2018, recurenta debitoare B. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, ca instanță de recurs, în soluționarea speței.

Prin decizia civilă nr. 41/02.04.2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența de soluționare a recursului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 2676/18.06.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1240/27.09.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 25.09.2023, sub nr. x/2016*.

Prin încheierea de ședință din 07.10.2019, pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata recursului până la soluționarea apelului declarat de intimatul-intervenient C. împotriva sentinței civile nr. 10954/29.09.2016, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2016.

Având în vedere faptul că, începând cu 01.01.2022, în locul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, funcționează în cadrul Curții de Apel Constanta două secții: secția a II - a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021, dosarul a fost transferat la 01.01.2022 la secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți, cu număr versionat, respectiv x/2016**.

La 26.10.2022 s-a întocmit referat de perimare din oficiu, constatându-se că dosarul nr. x/2019 a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 17/16.02.2022 a Curții de Apel Constanța și au trecut 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare.

Prin decizia civilă nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost admisă sesizarea de perimare și s-a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 1240 din 27.09.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. și cu intimatul-intervenient C..

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenta-pârâtă B. și recurentul-intervenient C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, recurenții susțin, în esență, că decizia recurată nu le-a fost comunicată, aceștia luând cunoștință de soluția pronunțată în urma accesării portalului instanțelor de judecată.

Invocând dispozițiile art. 244 și art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., consideră că se află în prezența unui caz de repunere a cauzei pe rol din oficiu, conform prevederilor art. 416 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Raportat la prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., susțin recurenții că hotărârea este lovită de sancțiunea nulității absolute întrucât, în dosarul nr. x/2019, la 16 februarie 2022, termen la care instanța a rămas în pronunțare, procedura de citare nu era îndeplinită.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 9 martie 2023, care a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .

Întâmpinarea a fost comunicată recurenților, care au formulat răspuns la întâmpinare, la 21 aprilie 2023, prin care au invocat excepția nulității absolute a întâmpinării, motivată de faptul că aceasta a fost semnată prin fotocopierea semnăturilor, contrar dispozițiilor art. 151 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 25 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenții și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 19 din 25 ianuarie 2023, prin care Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 1240 din 27.09.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. și cu intimatul-intervenient C..

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Potrivit art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabil în cauză conform dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen (...); (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare (...) pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

Prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, "întrucât normele interpretate prin decizia în interesul legii nr. 34/2017 sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, cad sub influența efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanșate anterior modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018".

Cum litigiul ce face obiectul prezentei cauze a fost declanșat la 14 iunie 2016, rezultă că, în cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin urmare, luând în considerare faptul că decizia prin care s-a constatat perimarea a fost pronunțată la 25 ianuarie 2023, iar cererea de recurs a fost transmisă la 31 ianuarie 2023, prin poșta electronică, la ora 23:32, se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), art. 182 și art. 183 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34/2017.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar potrivit art. 10 alin. (1) din același Cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speță formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1), art. 493 alin. (5) și art. 499 din același cod, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. și de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca tardiv introdus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. și de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 19 din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.