ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă la 10 ianuarie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, în calitate de ordonator principal de credite și MUNICIPIUL SATU MARE, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea pârâtului la plata sumei de 260.959,32 RON reprezentând prejudiciul creat bugetului local, conform actelor de control ale Curții de Conturi, la care se adaugă penalități de întârziere.

Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 373/LMA/2022 din 7 aprilie 2022 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Satu Mare, invocată de pârât prin întâmpinare.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.

A fost respinsă ca fiind prescrisă, acțiunea introdusă de reclamantul Municipiul Satu Mare prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 4.760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Municipiul Satu Mare prin Primar, prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Prin decizia civilă nr. 1356/2022-A din 4 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul MUNICIPIUL SATU MARE prin Primar împotriva sentinței civile nr. 373/LMA din 7 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fiind obligat apelantul să achite intimatului suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Municipiul Satu Mare prin Primar a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La 17 ianuarie 2023, intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

Recurentul-reclamant a depus, la 6 februarie 2023, răspuns la întâmpinarea intimatului prin care a solicitat respingerea excepției invocate și admiterea cererii de recurs.

La termenul din 11 mai 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul MUNICIPIUL SATU MARE prin Primar împotriva sentinței civile nr. 373/LMA din 7 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 1356/2022-A din 4 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea formulată, reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, în calitate de ordonator principal de credite și MUNICIPIUL SATU MARE, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 260.959,32 RON reprezentând prejudiciul creat bugetului local, conform actelor de control ale Curții de Conturi, la care se adaugă penalități de întârziere.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține că aceste litigii, nu sunt supuse recursului, întrucât aceste decizii pronunțate de instanțele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 706/2022 din 11 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia civilă nr. 1356/2022-A din 4 octombrie 2022 prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispozițiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., instanța supremă va admite excepția inadmisibilității recursului.

Referitor la cererea intimatului-pârât A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatul A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 3.570 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisul existent la pagina 32 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului-pârât A. suma de 3.570 RON, constând în onorariu avocațial.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL SATU MARE - prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1356/2022-A din 4 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, pe care îl va obliga la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL SATU MARE - prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1356/2022-A din 4 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Obligă recurentul să plătească suma de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2023.