ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2023

HOTĂRÂRE

10.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă la 20.04.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Liceul Teoretic Băneasa, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încetarea, prin denunțare unilaterală de către pârât, a contractului de mentenanță nr. x/25.01.2021 și a contractului de prestări servicii informatice nr. 679/25.01.2021 și să oblige pârâta la plata sumei de 24.097,50 RON - despăgubiri pentru încetarea anticipată a contractelor, a penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în plata facturii seria x nr. x/21.01.2022 - începând cu 21.02.2022 și până la plata sa efectivă - și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 731/05.10.2022, Tribunalul Argeș, secția Civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale procesuale, invocată de reclamantă prin notele de ședință formulate în 23.06.2022, reținând că cererea are ca obiect răspunderea civilă contractuală, iar competența de soluționare revine unui complet civil și nu unui complet specializat în materia contenciosului administrativ; în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 263/10.03.2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis atât excepția propriei necompetențe materiale procesuale, cât și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a conchis, interpretând per a contrario art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, modificată prin O.U.G. nr. 26/2022, coroborat cu articolul XI alin. (4) din ordonanță, că litigiile și cererile ce decurg din încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive imputabile autorității contractante, se soluționează de secția de contencios administrativ a instanței. Totodată, a apreciat că, drept urmare a neinvocării în condițiile art. 131 C. proc. civ. a excepției necompetenței teritoriale, aceasta s-a consolidat în favoarea Tribunalului Argeș.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, pentru următoarele considerente:

Preliminar, constatând nedisputată calificarea contractelor nr. x/25.01.2021 și nr. y/25.01.2021 ca fiind contracte de achiziție publică, în sensul art. 3 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 98/2016, instanța supremă reține că se impune aplicarea normelor speciale de competență pentru soluționarea litigiilor decurgând din contractele de achiziție publică, reglementate în Legea nr. 101/2016, care înlătură de la aplicare normele generale, prevăzute de Legea nr. 554/2004, pentru litigiile decurgând din contractele administrative.

În continuare, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea naturii litigiului dedus judecății și apoi, în raport cu aceasta, determinată competența teritorială și cea materială procesuală în soluționarea cauzei.

Examinarea cauzei acțiunii relevă că reclamanta contestă rezilierea unilaterală a contractelor de către pârâtă, apreciind că manifestarea de voință a acesteia ar echivala cu denunțarea lor unilaterală, sancționată convențional cu plata de daune-interese. În acest cadru procesual, cererea apare circumscrisă categoriei acțiunilor rezultând din rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului de achiziție publică și atrage incidența art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, care, în forma în vigoare la data sesizării instanțelor - 20.04.2022, prevedea că "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

În acest context, din perspectiva art. 126 C. proc. civ., apare validă și relevantă clauza atributivă de competență inserată de părțile litigante în articolul 17.2 al ambelor contracte încheiate, prin care s-a optat, în limitele dreptului de alegere, în favoarea instanțelor de la sediul reclamantei-furnizor, situat în Pitești, jud. Argeș.

Așadar, întrucât competența de soluționare a acțiunii de față este reglementată de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, iar reclamanta a optat, în condițiile legii, pentru învestirea instanței de la sediul său - Tribunalul Argeș -, căreia și părțile îi atribuiseră convențional competența teritorială, partea nu mai avea dreptul să invoce necompetența jurisdicției astfel învestite, întrucât se opuneau dispozițiile art. 130 alin. (4) coroborat cu art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, Tribunalul Argeș a devenit competent teritorial pentru soluționarea cauzei.

Din perspectiva competenței materiale procesuale, însă, instanța supremă reține că prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că soluționarea litigiilor ce revin în competența secțiilor civile, potrivit art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, se soluționează de secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști.

În circumscripția Tribunalului Argeș, litigiile date în competența materială procesuală a acestor formațiuni jurisdicționale specializate, revin în competența de soluționare a Tribunalului Specializat Argeș, astfel încât această instanță trebuie învestită cu soluționarea litigiului, deși nu este parte în conflictul negativ de competență.

Reținând că declinările reciproce de competență reprezintă doar premisa regulatorului de competență, în timp ce soluționarea acestuia impune identificarea instanței competente în condițiile legii și transmiterea dosarului către aceasta, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.