ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1142/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta Autoritatea pentru Reformă Feroviară a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. (în continuare "C.F.R. CĂLĂTORI S.A."), solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 14.810.497,19 RON, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței lunare și până la data plății efective, și a penalităților datorate pentru întârzierea la plată, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța.

Prin sentința civilă nr. 3597/28.11.2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile, reclamanta Autoritatea pentru Reformă Feroviară a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 286/18.05.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința, admițând parțial cererea și obligând pârâta la plata sumei de 5.415.335,99 RON, actualizată cu indicele de inflație, și a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.F.R. CĂLĂTORI S.A., admis prin decizia nr. 1843/23.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia atacată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În al doilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 724/09.05.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul Autorității pentru Reformă Feroviară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Reformă Feroviară, solicitând casarea hotărârii recurate.

Recurenta a arătat că decizia nu este motivată, fiind încălcate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) și art. 501 alin. (1) C. proc. civ., motivarea acesteia fiind limitată la indicarea textelor de lege invocate de pârâtă, a Anexei nr. 5 la Ordinul Ministerului Transporturilor (în continuare, "O.M.T.") nr. 484/2017 și art. 6 alin. (2) din Anexa I la H.G. nr. 231/2016, fără a argumenta aplicabilitatea lor.

Evocând art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudența instanței supreme, autoarea recursului a imputat instanței de apel că nu a făcut o aplicare motivată a dispozițiilor legale și contractuale incidente, din hotărâre lipsind motivele pe care se sprijină soluția, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea aceleiași ipoteze de casare, s-a invocat și lipsa argumentelor care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței de apel cu privire la soluția pronunțată, care trebuia să se raporteze, în mod necesar, atât la argumentele părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în limitele casării dispuse de instanța supremă în ciclul procesual anterior.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a afirmat că instanța de apel a aplicat eronat Anexa nr. 5 la O.M.T. nr. 484/2017, art. 6 alin. (2) din Anexa I la H.G. nr. 231/2016 și art. 14 alin. (2) din contractul de servicii publice.

Potrivit autoarei recursului, instanța de apel a ignorat că art. 6 alin. (1) din contract trimite la anexa ce cuprinde lista trenurilor și a rutelor, iar aceasta constituie prestația contractuală a intimatei, a cărei modificare necesită și modificarea obiectului contractului, care poate avea loc doar cu acordul ambelor părți potrivit art. 14 alin. (2) din contract. Totodată, a învederat și lipsa oricărui temei juridic în baza căruia intimata ar putea modifica unilateral, rutele inițiale.

Din aceeași perspectivă, a criticat considerentul privind preluarea de către recurentă a drepturilor și obligațiilor decurgând din contractul în litigiu, care ar fi intervenit prin protocolul de predare-primire nr. x/03.07.2017 încheiat cu Ministerul Transporturilor, subliniind că nu putea să aprobe modificările în planul de mers, fără ca această prerogativă să îi fi fost acordată printr-un act normativ, O.M.T., ori printr-un act cu forță juridică superioară.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în 16.08.2022, intimata a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, în conformitate cu art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a acestuia, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14.12.2022, constituită în complet filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere față de acesta, în termen de 10 zile de la comunicare.

La 05.01.2023, intimata a învederat prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei că insistă în soluționarea excepției nulității recursului.

Prin încheierea din 08.03.2023, constituită în complet filtru, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului și a stabilit termen de judecată pentru soluționarea acestuia, astăzi, 10.05.2023.

Analizând recursul în raport cu actele dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prima ipoteză de casare invocată de recurentă este cea prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care impută instanței de apel, pe de o parte, nerespectarea îndrumărilor din decizia de casare, deci încălcarea art. 501 C. proc. civ. și, pe de altă parte, nesocotirea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înainte de a proceda la verificarea conformității cu legea a hotărârii atacate, în scopul deplinei înțelegeri a prezentelor considerente, instanța supremă consideră util să sintetizeze aspectele asupra cărora instanța de rejudecare era chemată să se pronunțe.

Astfel cum rezultă din etapele devolutive ale cauzei, între pârâtă și Ministerul Transporturilor s-a încheiat contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 (în continuare "contractul de servicii publice"), în temeiul H.G. nr. 231/2016; contractul a stabilit obligațiile pârâtei, în calitate de operator de transport feroviar de călători și pe cele ale Ministerului Transporturilor, în vederea realizării serviciului public social de transport feroviar de călători de către CFR CĂLĂTORI S.A.

De-a lungul derulării contractului de servicii publice, modificările survenite pe anumite rute au făcut obiectul notelor privind modificarea pachetului minim social, respectiv obligația de serviciu pe anul în curs (în continuare, "note de modificare"), potrivit modelului din anexa nr. 5 la O.M.T. nr. 484/2017.

Disputa litigioasă a fost generată de refuzul aprobării unor astfel de note, de aici derivând pozițiile contradictorii ale părților cu privire la nivelul de îndeplinire a criteriilor de care depindea plata compensației prevăzute de art. 11 din contractul de servicii publice și, subsecvent, asupra caracterului culpabil al executării pretins neconforme a obligațiilor asumate contractual de pârâtă.

În primul ciclu procesual, instanța de fond a respins integral acțiunea.

Opus acesteia, instanța de apel a validat pretenția reclamantei constând în plata sumei de 5.415.335,99 RON, ca diferență între compensația plătită pârâtei, de 1.092.194.128 RON și suma cuvenită acesteia pe baza celor doi indicatori - călători/km și tren/km, realizați efectiv -, adică 1.086.778.792,01 RON. S-a reținut că pârâta a executat 297.000 unități aferente indicatorului tren/km în afara modalității convenite prin contractul de servicii publice, ceea ce - în lipsa aprobării notelor de modificare, nu constituie o executare conformă a contractului și nu dă dreptul pârâtei la încasarea compensației.

Prin recursul declarat, pârâta a contestat aceste statuări; instanța supremă a casat decizia, trimițând cauza instanței de apel, pentru o nouă judecată a apelului reclamantei, dispunând să fie examinate și argumentele subsumate de pârâtă, prin recurs, ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care aceasta invocase o plajă largă de apărări, al căror corolar îl constituia neîntrunirea condițiilor pentru atragerea răspunderii sale contractuale și susținerea că are dreptul la păstrarea sumei primite drept subvenție.

Aceste apărări subliniau că, pe tot parcursul contractului, Ministerul Transporturilor a aprobat note similare de modificare, astfel că neaprobarea celor în discuție apare nejustificată, din moment ce etiologia tuturor modificărilor este identică, schimbarea planului de mers de tren, neimputabilă pârâtei, dar pe care aceasta era obligată să o respecte, executând contractul pe rutele noi.

Astfel cum rezultă din elementele sintetizate anterior, ca efect al casării decise de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la decizia civilă nr. 286/18.05.2020 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, apelul reclamantei trebuia rejudecat, potrivit art. 497 și 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., atât cu respectarea limitării prevăzute de art. 477 C. proc. civ., cât și cu statuările deciziei de casare.

Prima limitare evocată a fost respectată și nu este disputată de părți; ea are în vedere că numai soluția dată capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 5.415.335,99 RON, actualizată cu rata inflației, făcea obiectul devoluțiunii în apel. Respingerea pretențiilor reclamantei în sumă de 10.465.480,58 RON și a accesoriilor aferente a rămas definitivă, ca urmare a neatacării în recurs, în ciclul procesual inițial.

În privința celei de a doua, limitele deciziei de casare, Înalta Curte observă că instanța de apel prezintă o motivare succintă, evocând cadrul normativ și convențional pertinent și expunând două premise: prima, că reclamanta este succesoarea Ministerului Transporturilor în contractul de servicii publice încheiat cu pârâta și a doua, că notele de modificare nu au fost atacate în fața instanțelor de contencios administrativ, iar serviciile prestate de către pârâtă în baza contractului sunt de interes public.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta considerentele hotărârii judecătorești care trebuie să conțină, pe lângă indicarea obiectului cererii, a susținerilor pe scurt ale părților și expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât cele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceste dispoziții legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în fazele procesuale anterioare.

Din această perspectivă, critica de nemotivare enunțată de recurentă se verifică, întrucât raționamentul judiciar care a condus la respingerea apelului pârâtei nu este transparent și nu s-a întemeiat pe o examinare corespunzătoare a argumentelor niciuneia dintre părți.

Față de aceste considerente, recursul va fi admis, iar cauza trimisă aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului.

În privința încălcării art. 501 C. proc. civ., instanța supremă subliniază că această regulă este încălcată și aptă să atragă casarea în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când instanța ierarhic inferioară nu se conformează, ignoră sau se abate de la modul în care instanța superioară a interpretat o normă juridică, fie ea de drept procesual sau material.

În cauza de față, casarea din ciclul procesual anterior a fost determinată de lipsa motivării, trasându-se instanței de rejudecare obligația de a analiza, pe de o parte, modificările efective de rute, solicitate prin notele adresate de pârâtă reclamantei și caracterul justificat al acestora, din perspectiva și în limitele contractuale evocate și, pe de altă parte, argumentele enunțate de pârâtă în susținerea motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, deși dispoziția a fost, într-adevăr, nesocotită de instanța de apel, în cauză casarea va fi dispusă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că decizia recurată nu cuprinde analiza argumentelor niciuneia dintre părți, astfel că sancțiunea dispusă pentru încălcarea obligației de motivare a hotărârii prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. o absoarbe pe cea aplicabilă pentru încălcarea art. 501 C. proc. civ.

Așa fiind, constatând că nu este posibilă exercitarea controlului de legalitate împotriva deciziei recurate, Înalta Curte va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului.

Instanța de rejudecare va clarifica, cu prioritate, entitatea care avea competența de a aproba notele de modificare înaintate de pârâtă și motivul neaprobării acestora, dar și procedura legală de modificare a rutelor de transport în executarea contractului.

Consecutiv, va examina apărările pârâtei, interpretând contractul de servicii publice prin prisma dispozițiilor legale pertinente, urmând a avea în vedere că acestea nu conturează decizia Ministerului Transporturilor asupra notelor de modificare ca fiind un drept potestativ. Nici prezumția de legalitate și veridicitate a notelor de modificare, dedusă de instanța de apel în ciclul procesual anterior din necontestarea lor în fața instanței de contencios administrativ, nu va fi avută în vedere, aceasta excedând cadrul procesual, dat fiind că reclamanta nu a contestat legalitatea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul reclamantei Autoritatea pentru Reformă Feroviară va fi admis și, în temeiul art. 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru o nouă judecată, care va privi apelul reclamantei, dar și criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul recursurilor recurentei și pârâtei, succesiv admise în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Reformă Feroviară împotriva deciziei civile nr. 724/09.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2023.