ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1131/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 08.11.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate neexecutarea de către pârâți a obligațiilor contractuale prevăzute în art. 2.2. lit. ii) și lit. iii) din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.2007 de Biroul Notarului Public D. și, în consecință, să dispună radierea din cartea funciară a privilegiilor pentru diferențele din prețul de cumpărare 1 și 2, în valoare de 47.500 Euro fiecare, stabilite conform art. 2.2 din contract.

Prin sentința civilă nr. 1801/27.05.2021, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., care a fost respins prin decizia civilă nr. 353/02.03.2022 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând modificarea în tot a acesteia și a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Subsecvent expunerii extinse a circumstanțelor disputei litigioase, recurenta a dezvoltat ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanțele devolutive au făcut o interpretare greșită a art. 1546 C. civ. 1864 și au încălcat art. 970 și 971 din același act normativ.

O primă critică a vizat considerentul instanței de apel potrivit căruia contractul de vânzare nu a fost ratificat de intimați, apreciind că acesta nu are în vedere încasarea de către aceștia a prețului contractual.

Recurenta a combătut și raționamentul instanței, privind conținutul mandatului acordat de intimați semnatarului contractului, susținând că acesta avea dreptul de a negocia integral clauzele contractuale.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 970 C. civ., arătând că intimații-pârâți au dat dovadă de rea-credință. Autoarea căii de atac a solicitat instanței de recurs să dea eficiență dispozițiilor art. 2.4. din contractul de vânzare și, reținând neîndeplinirea de către intimați a obligațiilor contractuale ce le revin, să constate ca final prețul contractual achitat la data semnării contractului de vânzare.

În viziunea recurentei, dacă s-ar admite că depășirea limitelor mandatului de semnatarul contractului determină înlăturarea art. 2.2 lit. ii) și iii) din contractul de vânzare, atunci ar deveni lipsită de cauză obligația corelativă a recurentei de a plăti resturile de preț 1 și 2, ceea ce determină radierea acestora din cartea funciară.

O altă critică a autoarei recursului s-a referit la refuzul primei instanțe de a da neprezentării la interogatoriu a intimatei C., efectul prevăzut de a art. 358 C. proc. civ. Deși a recunoscut marja de apreciere a instanței într-o astfel de situație, în sensul de a o considera fie o mărturisire deplină, fie numai început de dovadă, a afirmat că atitudinea intimatei trebuia echivalată unei mărturisiri, în sensul neîndeplinirii obligațiilor contractuale prevăzute în art. 2.2. lit. ii) și iii) din contractul de vânzare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 24.11.2022, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Analizând excepția nulității recursului invocată din oficiu, în raport cu actele dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Totodată, neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile. În etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe în fața cărora are loc devoluțiunea cauzei.

Deși subsumate formal art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei tind atât la o nouă evaluare a situației de fapt, cât și la reinterpretarea probatoriului, care să conducă, în ceea ce privește conținutul mandatului, la o concluzie opusă celei reținute de instanțele de fond.

În examinarea Înaltei Curți, însă, concluzia instanței de apel privind depășirea limitelor mandatului și inexistența unei ratificări a clauzelor contractuale din partea pârâților se întemeiază pe administrarea probatoriului și nu este rezultatul greșitei interpretări sau aplicări a art. 970-971 sau 1.546 C. civ. 1864.

De altfel, recurenta nu reușește să identifice acele statuări în drept ale instanței de prim control judiciar pe care să le critice și nici nu prezintă un raționament propriu prin care, pornind de la starea de fapt stabilită de instanța de prim control judiciar, să arate care era modul corect de aplicare a dispozițiilor evocate, pentru o justă soluționarea a apelului.

Aceasta impune concluzia că autoarea recursului încearcă să demonstreze eronata aplicare a unor dispoziții legale pornind de la premisa că instanța de apel a stabilit în mod eronat situația de fapt. Or, greșita aplicare a unor dispoziții legale poate fi verificată în recurs numai prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele devolutive, deoarece controlul exercitat în calea extraordinară de atac este unul exclusiv de legalitate.

Motivele de recurs care pretind existența unei ratificări a mandatului acordat persoanei vizează temeinicia hotărârii, din moment ce instanța de apel a statuat în fapt că nu s-a dovedit, prin nici un mijloc de probă că pârâții ar fi ratificat, expres sau tacit, obligațiile menționate la art. 2.2 din contractul de vânzare.

Acest considerent se aplică eadem ratio și criticii privind valoarea probatorie atribuită de instanțele devolutive interogatoriului pârâților, atât în privința neprezentării la interogatoriu a pârâtei C., cât și cu referire la răspunsurile date de pârâtul B..

Mai mult, acest motiv de recurs, ce ar fi putut fi circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reprezintă reluarea unui argument expus în apel împotriva hotărârii primei instanțe și nu vizează, deci, decizia recurată. Or, în măsura în care instanța de apel a dat un răspuns elaborat acestui motiv de apel, prin reiterarea lui ca motiv de casare, acesta nu deduce instanței de control o critică de nelegalitate specifică recursului; partea nu face decât să opună instanței de recurs propria sa interpretare asupra valorii probatorii a unui fapt juridic, contrar dezlegării date de instanța de fond.

În considerarea celor ce precedă, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 353/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2023.