ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1129/2023

HOTĂRÂRE

10.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1129/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 30.05.2022, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Suceava și Consiliul Local al Municipiului Suceava, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 15/27.01.2022 a Consiliului Local al Municipiului Suceava, sub aspectul modificării pretins nelegale și unilaterale a prețului stabilit de părți prin contractul de acordare a dreptului de folosință nr. x/18.12.2012 și înlăturarea tuturor obligațiilor financiare, administrative și/sau de orice altă natură stabilite prin această hotărâre, în sarcina reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 6003/17.11.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, a evocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și c)

) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a reținut că Hotărârea nr. 15/2022 emisă de Consiliul Local al Municipiului Suceava are ca obiect prelungirea duratei și stabilirea indemnizației datorate de reclamantă pentru dreptul de superficie asupra unui teren proprietate privată al municipiului Suceava, constituit printr-un contract care nu are natura unuia administrativ, întrucât nu privește punerea în valoare a unui bun public. A mai arătat că litigiul privește faza premergătoare încheierii unui contract civil și nu are relevanță faptul că una dintre părți este o autoritate publică, astfel că instanța competentă material este una civilă. Astfel, a evocat dispozițiile art. 551 alin. (2) și art. 693 alin. (1) C. civ. și, reținând incidența prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 117 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și lit. c)

) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei.

Astfel învestit, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a pronunțat sentința nr. 58/14.03.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei soluții, a evocat dispozițiile art. 226 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., precum și statuările Deciziei nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a reținut că determinarea competenței materiale procesuale presupune stabilirea cu prioritate a obiectului și naturii litigiului, și nu a calității de profesionist a uneia dintre părți. Astfel, față de obiectul prezentului litigiu, anume anularea unei hotărâri a unei autorități administrative locale deliberative, în raport cu faptul că litigiul cu profesioniști presupune să fi fost generat de modul de exercitare a activității economice a profesionistului, a statuat că instanța competentă trebuie stabilită pe temeiul art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind instanța de contencios administrativ de la sediul reclamantului, în speță Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanța competentă se stabilește raportat la obiectul și natura litigiului, față de care procesul intră sub jurisdicția instanțelor civile sau a celor de contencios administrativ.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea în parte a Hotărârii nr. 15/27.01.2022 a Consiliului Local al Municipiului Suceava, în ce privește modificarea unilaterală, de către proprietarul Municipiul Suceava, a prețului datorat de superficiarul S.C. A. S.A. pentru dreptul de folosință asupra unui teren proprietate privată al unității administrativ-teritoriale, pe care reclamanta l-a deținut în temeiul contractului de acordare a dreptului de folosință nr. x/18.12.2012.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Examinând actul atacat, prin prisma acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a aprobat prelungirea duratei de acordare a dreptului de folosință asupra unui teren proprietate privată a Municipiului Suceava către societatea reclamantă, precum și prețul cedării dreptului de folosință.

Se cuvine subliniat că, deși terenul în discuție este proprietatea privată a Municipiului Suceava, acordul de voință al părților, în sensul prelungirii, prin act adițional, a contractului nr. x/18.12.2012, nu pare că s-ar fi materializat.

În aceste condiții, în speță nu s-a dedus judecății o cerere care să vizeze un contract, pentru a se aprecia asupra incidenței art. 2 alin. (1) lit. c)

) din Legea nr. 554/2004, ci, în mod exclusiv, o hotărâre de consiliul local, act administrativ individual emis de o autoritate publică locală în exercitarea atribuțiilor legale, acțiunii fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și atrăgând competența instanței de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanței competente material, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speță, emitentul actului administrativ individual atacată este Consiliul Local al Municipiului Suceava, autoritate publică locală, astfel că instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul.

Stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (...)".

Din actele dosarului, a rezultat că reclamanta are sediul în municipiul București, astfel că instanța competentă teritorial este Tribunalul București.

În consecință, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.